Post is pinned.Post has attachment
Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrară prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n sbor invers le pierzi
Și cântec istovește : ascuns, cum numai marea,
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.

<Joc secund > —Ion Barbu (poezie publicată în 1930)
Photo

Post has attachment
Arta naturii : floarea de colț. 
Photo

Post has attachment
O zi liniștită tuturor. 
Photo

Post has shared content
Personală. 
Atâția trandafiri erau în noaptea aceea, și ție ți-au plăcut doar unii albi, fals colorați cu albastru pe marginea petalelor. Absurdă amintire,dar e a mea, și nu o arunc, Șapte, câinele nătărău a găsit-o în mormanul de gunoaie, amestecată cu o mie de slinoase și scârboase lucruri, ființe, imagini putrezind, viermi de-ai lui Șase, mâncători de bune și rele laolaltă, fără deosebire. Nu știu ce cautam. Nu știu ce voia Șapte, cred că îi ardea de joacă, sau pur și simplu îi era foame. Foamea fără sfârșit. Sentimentul că ieri a fost, sau că ai murit și cineva, altcineva, în locul tău a trăit toate astea, toate zilele în care strigai disperat unde ești , toate zilele în care țipa în urechile mele graba ta vin.. .. .. . Eram doi, și eram unul. Nimic nu putea să fie între noi, între noi nu se putea insinua nici o altă ființă, ori lucru, ca și cum, atomii mei și ai tăi, s-ar fi desfăcut și ar fi trecut din unul în celalalt,așa încât o secundă fără tine, o clipire de pleoapă fără mine, ar fi fost o sfâșiere a unui întreg în două bucăți. Cred că Dumnezeu a fost gelos și ne-a rupt în doua.. Ca zeii care după ce au creat omul perfect: bărbat-femeie, s-au răzgândit și au luat sabia și i-au despărțit:—din secunda aceea te căutam!.. Dar uite, Dumnezeu a fost gelos și din unul, suntem iar doi.
Zilele trec. Îmi zic : —Mâine o să fac asta, sau aia.. —dar cad înapoi, și mâine o să fac, la fel tot ce am făcut azi : o să scormonesc cu Șapte printre amintiri. Mă întreb, prostește, oare ce face Nouă?.. Se zbate. De multă vreme nu mai bate.. —se zbate doar, sfârtecat de Doi și de Cinci, scârbele, fii cei mari ai lui Șase. Cinci, trage de de Nouă :,, Renunță fraiere! ".. Și Nouă e de acord. Cere Unului să se termine, că nici forță să se zbată nu mai are.. Doi se uită ironic, și îi spune lui Nouă, strivind a scârbă , vorbele printre dinți :,, Mulți chiori am văzut, dar nici unul ca tine. Scoală-te și du-te să vezi! E unul din nou, doar că nu cu tine! ". . Și Nouă se duce să vadă, ar sfârși zbaterea, ar vrea să își reia tic-tac-ul de dinaintea celor o sută cinci zile, șase ore și șase minute, dar mânia e scurtă, și nici Treisprezece nu mai vorbește de mult, și îl simt căzând în abis, zbătându-se ca un câine pe moarte..
Într-adevăr, Treisprezece tace de mult. Puița mâncătoare de mere, a crescut tâmpită și pervertită, și chiar cel care nu mâncase, urmașul ultimului neuron, e dus cu mintea departe, căutând, cu mine în fiecare ceas, cu fiecare fir curs în clepsidră, răspuns la întrebarea : datul e puterea ?... Sau nu..?.. Știutul e bun? Cunoașterea e de trebuință? Un ban de aur, sau o piatră de bazalt?.. Dobitocul de Treisprezece, a uitat să-și boteze puița, și eu nu mai am numere pentru el.. O să mă gândesc mâine la asta. Maine.. Care mâine? —și ăla micu hohotește isterizat, la ideea că ar fi botezat, că ar putea fi strigat de tac-su..Ori mă-sa! —că doar tac-su a murit în ziua beției, când între noroi și stele, zburau cu frunze moarte, hârtii, pungi și mucuri de țigări, sinucigașe, și câinele cotonog zburdând în soarele unei amiezii de început de octombrie plin de căldură..—beția de sentiment, îl ucise.. Cain, se dovedise ucigaș din nou : Nouăle era Cainul, hainul, ucigașul.. De ce i-ar fi milă? Zbate-te scârbă! Mori ca un câine, că cea mai necurată cățea !.. Și nu mai vrea nume. Numele lui e ăla micu. Poate că o să îi dau nume, în ziua când voi găsi puterea , dar ziua aia nu e azi. Mâine.

(c. f. .. . . . . Înainte de noapte. Spre mâine. Niciodată azi, mâine.) 
Photo

Post has attachment
Arta fotografica contopita cu cea muzicala, interpretativa...Fire on the floor...good blues for nice and hot afternoon...!

Post has attachment
Rain
Photo

Post has attachment
Salvador Dalí
Photo

Post has attachment
Photo

Post has attachment
~Adio !~ de Mihai Eminescu

Poezie de dragoste - Versuri: Mihai Eminescu
Muzica: "Last Kiss Goodnight" by Kevin MacLeod

Adio

De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi, cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.

De astăzi dar tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă.

Căci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt şi de scântei
Din stele,

Când degerând atâtea dăţi,
Eu mă uitam prin ramuri
Şi aşteptam să te arăţi
La geamuri.

O, cât eram de fericit
Să mergem împreună,
Sub acel farmec liniştit
De lună!

Şi când în taină mă rugam
Ca noaptea-n loc să steie,
În veci alături să te am,
Femeie!

Din a lor treacăt să apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.

Căci astăzi dacă mai ascult
Nimicurile-aceste,
Îmi pare-o veche, de demult
Poveste.

Şi dacă luna bate-n lunci
Şi tremură pe lacuri,
Totuşi îmi pare că de-atunci
Sunt veacuri.

Cu ochii serei cei dentâi
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea rămâi -
Adio!

Post has attachment
Photo
Wait while more posts are being loaded