Post has attachment
In lume la aceasta ora exista peste 40 de milioane de oameni lipsiti de #adapost sau de siguranta, care au nevoie de solutii de acest fel. Sunt oameni ca noi, care merita sa aiba sansa de a-si reconstrui vietile cu demnitate. Maine s-ar putea ca eu si tu sa fim #refugiati din diverse motive naturale si sa avem nevoie de aceste adaposturi, cel putin temporar.


Material  către Ora ecologică  
„Fenomenele naturale extreme în  Republica Moldova”
Influenţa hazardurilor naturale asupra mediului
Societatea umană supravieţuieşte astăzi într-un mediu natural-antropic în permanentă schimbare, fiind expusă unei mari diversităţi de situaţii mai mult sau mai puţin periculoase, generate de numeroşi factori, atît de provenienţă naturală, cît şi antropică. Manifestările frecvente ale fenomenelor naturale extreme, cum sînt seismele puternice, secetele, precipitaţiile abundente, inundaţiile, alunecările de teren, furtunile şi uraganele puternice la care se adaugă multiple accidente tehnogene şi diversele situaţii sociale de conflict, pot avea o influenţă directă asupra sănătăţii şi nivelului de trai al fiecărei persoane, precum şi societăţii în ansamblu.
Într-un termen destul de scurt hazardurile pot submina serios rezultatele investiţiilor pentru dezvoltare şi rămîn unul din cele mai serioase obstacole în realizarea dezvoltării durabile şi diminuării sărăciei pe planeta noastră. În legătură cu aceasta, evidenţa cuvenită a impactului hazardurilor, apte să intensifice vulnerabilitatea şi reducerea pericolului lor în scopul creării posibilităţilor pentru asigurarea dezvoltării durabile a ţărilor este una din cele mai importante sarcini, care stau în faţa comunităţii mondiale în secolul XXI.
În ultimele trei decenii, diferitele calamităţi naturale au generat pe Terra peste trei milioane de victime, au cauzat boli, sărăcie şi multiple suferinţe pentru un miliard de oameni, precum şi pagube materiale de sute de miliarde de dolari.
Fenomenele naturale de risc din ultimele decenii au condiţionat necesitatea intensificării activităţilor de prevenire si minimalizare a consecinţelor hazardelor naturale, atît in plan naţional, cit şi internaţional, a cooperării internaţionale în domeniu.
Practica a demonstrat deja ca este cu mult mai eficient de a investi in prevenirea hazardelor decît in lichidarea consecinţelor acestora.
Devine tot mai evident că investiţiile relativ–modeste în pregătirea către dezastrele naturale pot reduce esenţial numărul deceselor, pot salva bunuri materiale enorme, pot reduce costul acţiunilor de refacere după ce aceste fenomene au avut loc. În acest context, mai multe organizaţii internaţionale, instituţii de asistenţă internaţionala şi-au elaborat strategii proprii, au creat unităţi specializate care activează in acest domeniu.
Deşi majoritatea fenomenelor extreme încă nu pot fi complet combătute, cunoaşterea prealabilă a arealului şi intervalelor posibile de manifestare a lor ar diminua semnificativ impactul distructiv al acestora.
Cel mai veridic indice al stării echilibrului ecologic între natură şi societate este frecvenţa repetării calamităţilor naturale. Este bine cunoscut faptul că amplasarea geografică a Moldovei în extremitatea de sud-vest a cîmpiei est-europene, la poalele munţilor Carpaţi, determină frecvenţa mare a proceselor climatice frontale pe teritoriul ţării. Regiunea dată se caracterizează prin condiţii de climă continentală moderată cu ierni relativ blînde şi veri calde îndelungate, dar şi cu o cantitate insuficientă de precipitaţii atmosferice În ultimii ani pe teritoriul Moldovei s-au înteţit manifestările a diverse calamităţi naturale preponderent de provenienţă climatică, cum sunt secetele îndelungate, perioadele excesiv de umede, reci sau călduroase, ploi torenţiale puternice însoţite de grindină, inundaţii masive, viscole şi uragane puternice, ierni geroase, îngheţuri tardive de primăvară şi timpurii de toamnă, alte procese distructive. Aşa, doar într-un singur an- 2004, Conform datelor Departamentului Situaţii Excepţionale (DSE) şi Serviciului Hidrometeorologic de Stat au avut loc o serie de calamităţi naturale de mare amploare.
         Pe 23-25 ianuarie s-au înregistrat ninsori abundente (14–21 mm), însoţite de viscole puternice, cu viteza vântului din nord-vest de 7-15 m/s cu intensificări până la 15-24 m/s.
         La 6 mai, 22 iulie, 31 iulie–1 august şi 22-24 august au avut loc ploi torenţiale însoţite de descărcări electrice şi grindină în mai multe raioane provocând pagube materiale în sumă de milioane de lei
         În seara de 27 august şi noaptea de 28 august în Republica Moldova au avut loc ploi torenţiale însoţite de descărcări electrice. Zona cuprinsă de ploi a acoperit întreg teritoriul  ţării, cantitatea lor atingând 1-47 mm timp de 12 ore. Cea mai mare cantitate a precipitaţiilor  a fost la Leova (166 mm timp de 7 ore). Izolat s-au înregistrat vijelii (12-14 m/s) şi grindină. In urma acestor fenomene 2 persoane au decedat (raionul Leova) iar paguba materială a constituit 14691 mii lei.
Conform datelor DSE, în anul 2004 au fost înregistrate 46 situaţii excepţionale cu caracter natural în urma cărora au decedat 13 persoane iar pagubele materiale au constituit 96806,7 mii lei.
    Şi  în anul 2006 pe teritoriul Republicii Moldova s-au produs un sir de fenomene naturale distructive de amploare, preponderent de caracter hidrometeorologic.
În ianuarie, Moldova a fost afectată de un val de frig care a cuprins întregul teritoriu al ţă­rii. Temperaturile au coborât până la -25 -30°C. În urma manifestării temperaturilor extreme, 37 de persoane au decedat îngheţate de frig iar culturile agricole au fost serios afectate pe suprafeţe întinse.
În lunile iunie şi iulie, în urma unor fenomene convective intense, pe spaţii mari s-au înregistrat averse puternice însoţite de descărcări electrice, cu grindină şi vijelie. Pe 13 iulie, în regiunea staţiilor meteorologice Bravicea şi Bălţata aversele au fost însoţite de grindină cu diametrul de 16-20 mm. În anul 2006,în total au fost înregistrate 35 situaţii excepţionale cu caracter natural în urma cărora au decedat 39 persoane iar pagubele mate­riale au constituit 132,5 mil lei
Însă cele mai grave consecinţe climatice le-am suportat în anul 2007. Pe parcursul lunii mai al acestui an s-a menţinut o vreme foarte călduroasă şi fără precipitaţii, temperatura medie lunară a aerului fiind cu circa 5 grade mai ridicată faţă de media multianuală, fapt atestat pentru prima dată în ultimii 100 de ani. Vremea foarte caldă şi uscată din luna mai şi prima jumătate a lunii iunie a acelui an a creat condiţii extrem de nefavorabile pentru creşterea şi dezvoltarea culturilor agricole. Ca rezultat roada medie a culturilor cerealiere de toamnă a constituit doar 0,9 tone/ha (aşa roadă scăzută a fost recoltată ultima dată în anii de secetă de după război (1946-1947). Conform datelor MAIA pierderile cauzate de secetă în 2007 au fost apreciate la cca. 2 miliarde lei. Concomitent în unele localităţi s-au manifestat averse şi ploi torenţiale. Aşa, o ploaie torenţială însoţită de grindină în satul Valea Perjei pe data de 25 mai a distrus plantaţiile cu culturi agricole cauzînd pierderi considerabile.
 Pierderi materiale serioase naturale se înregistrează  şi din cauza inundaţiilor. În ultimul deceniu al secolului trecut,  în urma ploilor abundente şi a vânturilor puternice au decedat mai multe persoane, au fost deteriorate mai bine de 3000 case de locuit, pierderile materiale totale provocate de inundaţii au fost estimate la peste 2 mlrd. lei.
Republica Moldova este afectată şi de procesul deşertificării întrucât zonele de centru şi sud sunt uscat-subumede.
O problemă ecologică foarte importantă o constituie modificarea, degradarea resurselor naturale, condiţionată de activitatea antropică excesivă. Despre aceasta ne mărturisesc exemplele următoare. Circa 86 % din teritoriul republicii îl constituie terenurile cu destinaţia agricolă, numai 9 % - pădurile, 4 % - zonele protejate. O astfel de repartizare a teritoriului republicii în condiţiile tensionate geomorfologice, climatice şi de gospodărire în agricultură au condus la activizarea proceselor exogene-geologice periculoase.
Dezechilibrul ecologic s-a manifestat şi datorită activităţilor de desecare, mai ales în luncile rîurilor Nistru şi Prut. Din cele cca. 250 mii ha de luncă, cu zone umede, au rămas parţial neatinse  doar 50 mii ha, printre care mai puţin afectate sînt suprafeţele limanului Cuciurgan din lunca Nistrului şi lacurile Manta şi Beleu din lunca Prutului. Aceste bazine sînt unicele arii unde s-a păstrat vegetaţia acvatică. Moldova a semnat şi ratificat Convenţia Ramsar, de aceea avem sarcina de a extinde zonele umede la Manta, Antoneşti, Străşeni, Orhei şi alte regiuni.
Fiind plasată în imediata vecinătate a Carpaţilor de curbură, Republica Moldova se află într-o zonă seismică, unde intensitatea cutremurelor poate atinge 8-9 grade pe scara Richter. În ultimii 200 de ani Moldova a fost afectată de 18 cutremure cu puterea de 7-9 grade. Aşa de exemplu, cutremurul din 4 martie 1977  cu intensitatea de 7-8 grade  a provocat rănirea a peste 200 persoane, iar pierderile materiale au constituit peste 100 mln. ruble.
. Pentru a da răspunsuri argumentate la întrebarea: Cum să evităm pierderile de pe urma acestor hazarde, este necesar a efectua studii ample interdisciplinare, destinate elucidării mecanismului derulării modificărilor şi fluctuaţiilor menţionate. Descifrarea corectă a acestui mecanism necesită mai întâi evidenţierea factorilor, cauzelor şi circumstanţelor posibile, care pot amplifica ori diminua efectul distructiv al proceselor şi fenomenelor naturale nefavorabile.
Cu toate că procesele enumerate provoacă pagube enorme economiei naţionale, cît şi, deseori, şi numeroase victime, până în ultimul timp ele n-au fost studiate detaliat, cu toate că  starea materială şi sănătatea oamenilor se află în deplină dependenţă de condiţiile climatice.
Faptul că teritoriul Moldovei este suprapopulat şi landşafturile ei sunt extrem de valorificate (peste 90%),  sporeşte semnificativ riscul dereglării proceselor naturale obişnuite, şi contribuie la transformarea lor în procese extreme. Tocmai sporirea excesivă şi necontrolată a presingului antropic în diferite zone ale ţării a condiţionat, în mare măsură, acutizarea manifestării unor forme ale proceselor extreme.
În total, pe parcursul ultimului mileniu în Moldova s-au semnalat peste 2130 cazuri de procese extreme, repartizate astfel: 462 secete, 112 invazii ale vătămătorilor la plante, 371 veri cu ploi mari, 63 toamne cu ploi mari, 314 inundaţii vaste, 392 ierni geroase, 119 îngheţuri tardive de primăvară sau timpurii de toamnă, 85 furtuni mari, 109 epidemii şi epizootii, 107 cutremure de pământ puternice, etc.
Perioada actuală se caracterizează printr-o tendinţă evidentă de sporire a cantităţii anuale de precipitaţii (cu circa 5-10% faţă de începutul secolului trecut), însoţită de creşterea semnificativă a  contrastelor sezoniere şi a variabilităţii regionale a climei.
Analiza, sistematizarea şi descrierea grafică a datelor obţinute până în prezent, privitor la frecvenţa calamităţilor naturale pe parcursul ultimului mileniu, permite evidenţierea anumitelor particularităţi regionale în manifestarea lor.
Un caracter deosebit prezintă curba de oscilaţie a secetelor, care pe parcursul mai multor secole se comportă diametral opus curbei iernilor geroase şi celei a verilor şi toamnelor cu umiditate excesivă.
Astfel, în anii cu număr maxim de pete solare predomină iernile blânde, primăverile timpurii şi calde, verile secetoase şi excesiv de calde, însoţite deseori de invaziile rozătoarelor, insectelor şi ale altor dăunători etc. Anii cu activitate solară minimă, de obicei, se caracterizează prin ierni severe cu multă zăpadă, primăveri tardive şi reci, deseori însoţite de îngheţuri şi întoarcerea gerurilor, veri răcoroase şi umede, cu multe ploi torenţiale, inundaţii vaste, alunecări de teren, îngheţuri timpurii etc.
     Încălzirea globală a climei şi creşterea inevitabilă a valorificării văilor râurilor va contribui la creşterea în continuare a frecvenţei şi  puterii distructive a inundaţiilor. De aceea, o sarcină primordială este elaborarea măsurilor reale de prevenire a inundaţiilor şi de protecţie contra lor.
Inundaţiile puternice se extind pe cea mai mare parte a luncii, inclusiv pe terasele de luncă şi produc pagube materiale semnificative şi chiar pierderi de vieţi omeneşti, atunci cînd sunt afectate aşezările omeneşti, căile de comunicaţie şi terenurile agricole.
Cauzele naturale care provoacă inundaţiile sunt legate de pătrunderea în albii a unor cantităţi excedentare de apă provenită din ploi, topirea bruscă a zăpezii şi a gheţarilor montani, din alimentarea excedentară din pînzele subterane de apă şi din bararea văilor, prin alunecări de teren şi prin zăpoare de gheaţă, urmate uneori de ruperea barajelor.
Republica Moldova se află într-o regiune fizico-geografică frecvent supusă inundaţiilor.
În ultimii 70 de ani, pe cursul  rîurilor mari din Moldova (Nistru şi Prut), au fost semnalate circa 10 inundaţii de proporţii, cele mai distrugătoare fiind înregistrate în anii 1941, 1955, 1969, 1974, 1980 şi ultima – cea din vara anului 2008. Pe cînd inundaţiile de mare amploare pe rîurile mici din republică sunt destul de frecvente (1948, 1956, 1963, 1973, 1984, 1989, 1991, 1994, 1998, 1999, 2005).
Daune mari aduc economiei naţionale ploile torenţiale, precipitaţiile cărora depăşesc 70mm. Un fenomen hidrometeorologic deosebit de periculos îl constituie ploile torenţiale abundente, precipitaţiile cărora depăşesc 100mm în 24 ore şi care aduc pagube catastrofale. Într- un  singur caz în perioada de observaţii (1946-2008), precipitaţiile căzute în 24 ore au depăşit 200mm, în 11 cazuri ele au fost mai mari de 150mm şi în 87 cazuri – mai mari de 100mm.
Precipitaţiile torenţiale cu asemenea amplitudine provoacă revărsări catastrofale în bazinele rîurilor mici.
De exemplu, în a. 1948 de două ori în decursul verii (10 iunie şi 7-8 iulie), regiunile centrale ale republicii au fost inundate catastrofal. La prima revărsare, provocată de precipitaţii (182mm) pe rîul Bîc, în regiunea municipiului Chişinău, nivelul apei s-a ridicat cu 2,8m, iar la a doua revărsare provocată de precipitaţii (230mm), nivelul apei s-a ridicat cu 3,5m.
La 4-5 iulie 1991 au căzut precipitaţii abundente în partea centrală din zona Codrilor. În epicentrul ploii (la sud-vest de Floreşti) volumul precipitaţiilor a atins 175 mm. Cele mai mari distrugeri s-au înregistrat în bazinul hidrografic al rîului Ciorna.
Torentul puternic de apă a spălat terasa căii ferate aflată pe malul stîng al rîului. În rezultat şi-au pierdut  viaţa 21 de persoane; au fost deteriorate 8mii de case de locuit, din care 516 au fost distruse complet; inundate 400 mii ha de terenuri agricole.
Anul 1994 a fost pentru Republica Moldova unul dintre cei mai nefavorabili din ultimul deceniu al sec. XX. Ploile torenţiale abundente din 26-27 august 1994 au avut o intensitate medie de peste 40mm/oră, însoţite de vînt puternic şi grindină, au pricinuit daune materiale enorme şi jertfe omeneşti.
Ca rezultat au fost afectate 16 raioane ale republicii, mai ales, raioanele din centrul Moldovei şi, îndeosebi, Hînceşti. Au decedat 29 de oameni, pierderile din fondul locativ au constituit 3137 de case, inclusiv 882 au fost distruse complet, au fost distruse 709 obiecte de menire culturală, 1317 obiecte de producţie, 551km drumuri auto, 577km linii electrice, 662km linii de telecomunicaţii, 733 poduri, 779 baraje. Prejudiciul economic cauzat a constituit 443 milioane lei sau circa 100 milioane dolari SUA.
Ploi torenţiale puternice şi foarte puternice au căzut pe teritoriul Republicii Moldova şi pe parcursul anului 2005.
În rezultatul ploilor torenţiale foarte puternice au fost inundate multe case, sectoare de autostrăzi, au fost spălate suprafeţe imense de terenuri agricole.
În iulie-august 2008 Ucraina, România şi Republica Moldova au fost lovite de una din cele mai grave inundaţii din ultimele două secole.
În perioada 22-28 iulie 2008, în Ucraina de Vest unde sînt situate cursurile superioare ale rîurilor Nistru şi Prut, au căzut în fond 63-260mm de precipitaţii, ceea ce constituie 1-3 norme lunare.
În raioanele de nord, în unele centrale şi de sud ale republicii suma precipitaţiilor pe decadă a constituit 85-185 mm sau440-800% din norma decadică. Ca rezultat viitura din iulie – august 2008 pentru rîurile Nistru şi Prut a avut caracter de viitură istorică.
Pe rîul Nistru în apropiere de or. Zaleşciki (Ucraina) viitura maximală  a atins cote de 3,3 - 7,3m faţă de nivelul apei anterior viiturii, iar debitul maximal a constituit 5410m3/s, iar la postul hidrologic Hruşca (R. Moldova) – 3362m3/s.
Pe rîul Prut în apropiere de or.Cernăuţi (Ucraina) viitura maximală a atins cota de 7,9m faţă de nivelul apei anterior viiturii, iar debitul maximal a constituit 3890m3/s. La postul hidrologic Şireuţi (R. Moldova) debitul maximal a constituit 4560m3/s. 
Pe rîul Nistru volumul stocului de apă ajuns în lacul de acumulare Novodnestrovsc în urma viiturii a atins 3000mln. m3(3,0km3). Trecerea acestei cantităţi record de apă prin lacul de acumulare de la Novodnestrovsk s-a efectuat la limita posibilităţilor a acestui baraj. În urma unui asemenea debit de apă, ajuns la lacul de acumulare de la Dubăsari, s-a creat o situaţie excepţională.. Ca urmare, nivelul apei în bieful amonte al bazinului de acumulare din Dubăsari pe 2 august a atins nivelul critic de29,11 m, nivelul maximal admisibil al barajului fiind de 30,0m.
Se părea că pericolul distrugerii barajului a fost evitat. Însă, în urma spălării digurilor de protecţie, inundaţiile în teritoriu au continuat mai multe zile în şir.
Desfăşurarea inundaţiilor pe rîul Prut s-a produs după un scenariu asemănător cu cel de pe rîul Nistru. Valul de viitură s-a format în partea muntoasă a bazinului r. Prut cu debitul maximal de 3890m3/sec (or. Cernăuţi, 27 iulie, ora 20.00). La aceeaşi oră serviciul de dispecerat al bazinului de acumulare Costeşti-Stînca a început evacuarea apei în bieful aval în mărime de 620m3/sec, iar de la 30 iulie, ora 4.00, s-a mărit pînă la 1400m3/sec. Majorarea evacuării apei a fost provocată de ridicarea bruscă a nivelului ei în bieful amonte pînă la 98,25m din maximul admisibil de 99,5m. Astfel, salvarea barajului a fost posibilă cu preţul inundării a unor localităţi, în care nivelul maximal admisibil al digurilor de protecţie locală era mai jos decît cota viiturii. Creşterea nivelului apei pe teritoriul gurii de vărsare în regiunea or. Ungheni a continuat pînă la 5 august.
Ca rezultat au avut loc inundaţii excepţionale şi catastrofale, provocînd mari pagube materiale economiei ţării. Conform estimărilor preventive ele constituie 120 milioane dolari SUA. După proporţii şi prejudiciile aduse inundaţia din iulie - august 2008 adepăşit considerabil pe cele precedente.
În cele 22 de raioane din lunca rîurilor Nistru şi Prut, în urma inundaţiilor au fost distruse nu numai casele, drumurile, terenurile agricole, dar au mai fost afectate şi fîntînile (circa 3000), sistemele de colectare a apelor menagere. S-au înecat peste 3000 de animale. Au fost inundate 8473ha de terenuri agricole, inclusiv 4980ha de păşune.
În total pe ţară au fost inundate 1183 de case, evacuate 7851 de persoane. Cele mai multe case inundate au fost înregistrate în raioanele: Briceni (293); Căuşeni (283); Anenii Noi (213); Criuleni (145).
Datele hidrometeorologice analizate au condus la următoarele principale concluzii:
-               Cauza principala care a produs viiturile din iulie-august 2008 este una naturala, ele fiind determinate de cantităţile deosebit de mari de precipitaţii care au căzut în decada a treia a lunii iulie, îndeosebi în bazinul cursurilor superioare a rîurilor Nistru şi Prut (Ucraina).
-               Forma hidrografelor viiturilor produse si volumul acestora reflecta specificul ploilor care le-au determinat, cu menţiunea că cantităţile mari de apa au căzut succesiv  mai multe zile în şir.
Pe parcursul manifestării viiturii pluviale din iulie-august 2008 Serviciul Hidrometeorologic de Stat a asigurat non-stop organele de stat, instituţiile abilitate şi populaţia cu informaţie operativă şi calitativă privind monitorngul hidrologic, inclusiv monitorizarea propagării viiturii respective (note hidrologice informative, prognoze hidrologice, buletine hidrologice, avertizări hidrologice).
Suprafaţa totală a terenurilor Moldovei, supuse periodic inundaţiilor, constituie circa 20% din toată suprafaţa ţării, sau mai mult de 600 mii ha.
Luncile rîurilor mici folosite pentru creşterea culturilor agricole, în condiţiile climatice specifice Moldovei, revin zonei agricole de risc.
Circa 10% din digurile şi construcţiile hidrotehnice existente în republică sînt în stare avariată, prezentînd pericol enorm pentru localităţile din jur. Sub pericol de inundare se află circa 168 de localităţi cu suprafaţa totală de 1300km2 si circa 160mii locuitori. În total, în zonele potenţial inundabile sînt amplasate 659 localităţi, dintre care 625 rurale, 31 oraşe şi 3 municipii.
În zonele periodic inundate ale acestor localităţi sînt amplasate circa 27 mii case de locuit şi 1651 construcţii de producţie. Permutarea acestora în locuri neinundabile necesită sume enorme pentru bugetul ţării.
Reglarea debitului şi renovarea stării ecologice a râurilor mici este o  problemă cu efect reversibil, necesită o argumentare ştiinţifică multilaterală pentru fiecare dintre ele, luându-se în consideraţie condiţiile naturale, impactul antropic din bazin şi influenţa apelor subterane.
Experienţa diminuării consecinţelor negative a viiturilor în bazinele rîurilor mici ale Moldovei indică că efectul economic maxim poate fi atins atunci cînd, de rînd cu metodele pasive (diguirea, lucrările de ameliorare forestieră etc.), sunt folosite şi metodele active de protecţie (reglarea scurgerii printr-un sistem de rezervoare de apă cu capacitate mare de reţinere şi evacuare consecutivă a apelor de viitură, calculată la un volum de 1-3% asigurare).
Schemele de amenajare pentru lucrările de diminuare a inundaţiilor din bazinul hidrografic constau în corelarea şi efectul cumulativ al următoarelor lucrări: îndiguiri; lucrări de regularizare a albiilor; acumulări nepermanente şi poldere; lacuri de acumulare permanente prevăzute cu tranşe de volume pentru atenuarea viiturilor.   
Accentul pus într-o primă etapă pe diminuarea inundaţiilor prin îndiguiri a constituit o greşeală deoarece elimină efectul natural de atenuare a luncilor şi conduce la mărirea debitelor maxime.
Deoarece sectoarele inferioare ale cursurilor mari de apă sînt îndiguite, trebuie evitată executarea de noi lucrări de îndiguire fără compensarea în lacuri de acumulare sau în poldere a efectelor de dezatenuare.
Principalele măsuri de atenuare şi reducere a riscului inundaţiilor sunt următoarele:
- elaborarea şi adoptarea de către Republica Moldova a Strategiei Naţionale şi Planului  Naţional de Acţiuni privind Prevenirea şi Atenuarea Impactului Hazardurilor Naturale Asupra Societăţii şi Mediului;
- modernizarea şi optimizarea Sistemului Naţional de monitorizare, predicţie şi prevenire a efectelor dezastrelor naturale din cadrul SHS, prin măsuri de asistenţă tehnică şi transfer de tehnologii;
- întocmirea şi completarea continuă a băncii regionale de date „Moldova Hazards”, în scopul perfectării metodicii de predicţie a acestor  fenomene ;
         -  managementul utilizării teritoriului supus riscurilor inundaţiilor trebuie să fie o prerogativă a organelor administraţiei publice locale. Statul poate doar să stimuleze activitatea lor prin aprobarea legilor despre utilizarea terenurilor.
         - unul din cele mai bune instrumente de regularizare a folosirii terenurilor în zonele de risc poate fi un program flexibil de asigurare contra inundaţiilor, care ar combina atât asigurarea obligatoare, cât şi cea benevolă. Principiul de bază al acestui program ar fi următorul: în cazul utilizării raţionale, din punct de vedere a riscului inundaţiilor, a terenurilor, persoana asigurată va primi o compensare mai impunătoare, decât în cazul ignorării recomandaţiilor şi normelor respective.
          - este necesar de redus la minimum activităţile gospodăreşti care pot intensifica inundaţiile (defrişarea pădurilor de ex.), la fel şi promovarea măsurilor îndreptate spre crearea condiţiilor de minimalizare a scurgerii. În afară de aceasta, pe teritoriile cu risc de inundaţii pot fi efectuate doar acele activităţi gospodăreşti, care în cazul inundării vor suferi pierderi minimale.
         - construcţiile inginereşti de protecţie contra inundaţiilor a terenurilor agricole şi obiectelor economice trebuie să fie sigure, iar realizarea lor trebuie să afecteze cât mai puţin mediul înconjurător.
         - este necesar de efectuat o regionare clară şi cartarea albiilor majore, cu trasarea hotarelor inundaţiilor de diferită asigurare. Ţinând cont de tipurile de activitate economică pe teritoriile respective se recomandă de evidenţiat zonele cu asigurarea de 20% a inundaţiei (pentru terenurile agricole), 5% asigurare (pentru construcţiile din spaţiul rural), 1% asigurare pentru ariile urbane şi 0,3% pentru căile feroviare. Desigur că în diferite zone naturale şi raioane ecologice numărul zonelor şi principiul evidenţierii lor pot varia.
Deşi majoritatea fenomenelor extreme încă nu pot fi complet combătute, cunoaşterea prealabilă a arealului şi intervalelor posibile de manifestare a lor ar diminua semnificativ impactul distructiv al acestora. De exemplu, cunoscând din primăvară că vara anului dat urmează a fi excesiv de secetoasă, pot fi semănate doar culturile mai rezistente la seceta. Ori dacă se cunoaşte din timp că primăvara va fi târzie, prea răcoroasă şi cu primejdie sporită a îngheţurilor tardive, are rost de semănat mai târziu ca de obicei ori de selectat doar culturile mai rezistente la îngheţ. Conştientizarea fermierilor, familiarizarea lor cu realizările ştiinţei moderne şi oferirea la timp a serviciilor prognostice calitative ar asigura sporirea considerabilă a productivităţii culturilor agricole, reducând semnificativ pierderile şi consecinţele manifestării diverselor hazarduri naturale. În condiţiile Moldovei, perfectarea metodicii de predicţie de lungă durată a vremii şi fenomenelor nefavorabile devine foarte actuală, fiindcă pe parcursul ultimilor ani a sporit evident nu numai amplitudinea, dar şi frecvenţa repetării calamităţilor naturale.
În prezent societatea este un factor climatic foarte important, îndeosebi dacă o privim tradiţional, adică din interiorul ei. Pasul iniţial spre predicţia calamităţilor ar fi delimitarea intervalelor de timp în care probabilitatea manifestării unor sau altor grupe de calamităţi este mult mai sporită. Acest pas poate fi numit evidenţierea tendinţelor regionale de modificare a variabilităţii climei şi ţine de domeniul predicţiilor climatice de lungă durată, adică se atribuie la categoria celor calitative, dar nu şi cantitative (din care face parte şi pronosticul meteo diurn).

Material  către Ora ecologică  
„Fenomenele naturale extreme în  Republica Moldova”



Influenţa hazardurilor naturale asupra mediului

Societatea umană supravieţuieşte astăzi într-un mediu natural-antropic în permanentă schimbare, fiind expusă unei mari diversităţi de situaţii mai mult sau mai puţin periculoase, generate de numeroşi factori, atît de provenienţă naturală, cît şi antropică. Manifestările frecvente ale fenomenelor naturale extreme, cum sînt seismele puternice, secetele, precipitaţiile abundente, inundaţiile, alunecările de teren, furtunile şi uraganele puternice la care se adaugă multiple accidente tehnogene şi diversele situaţii sociale de conflict, pot avea o influenţă directă asupra sănătăţii şi nivelului de trai al fiecărei persoane, precum şi societăţii în ansamblu.

Într-un termen destul de scurt hazardurile pot submina serios rezultatele investiţiilor pentru dezvoltare şi rămîn unul din cele mai serioase obstacole în realizarea dezvoltării durabile şi diminuării sărăciei pe planeta noastră. În legătură cu aceasta, evidenţa cuvenită a impactului hazardurilor, apte să intensifice vulnerabilitatea şi reducerea pericolului lor în scopul creării posibilităţilor pentru asigurarea dezvoltării durabile a ţărilor este una din cele mai importante sarcini, care stau în faţa comunităţii mondiale în secolul XXI.

În ultimele trei decenii, diferitele calamităţi naturale au generat pe Terra peste trei milioane de victime, au cauzat boli, sărăcie şi multiple suferinţe pentru un miliard de oameni, precum şi pagube materiale de sute de miliarde de dolari.

Fenomenele naturale de risc din ultimele decenii au condiţionat necesitatea intensificării activităţilor de prevenire si minimalizare a consecinţelor hazardelor naturale, atît in plan naţional, cit şi internaţional, a cooperării internaţionale în domeniu.

Practica a demonstrat deja ca este cu mult mai eficient de a investi in prevenirea hazardelor decît in lichidarea consecinţelor acestora.

Devine tot mai evident că investiţiile relativ–modeste în pregătirea către dezastrele naturale pot reduce esenţial numărul deceselor, pot salva bunuri materiale enorme, pot reduce costul acţiunilor de refacere după ce aceste fenomene au avut loc. În acest context, mai multe organizaţii internaţionale, instituţii de asistenţă internaţionala şi-au elaborat strategii proprii, au creat unităţi specializate care activează in acest domeniu.

Deşi majoritatea fenomenelor extreme încă nu pot fi complet combătute, cunoaşterea prealabilă a arealului şi intervalelor posibile de manifestare a lor ar diminua semnificativ impactul distructiv al acestora.

Cel mai veridic indice al stării echilibrului ecologic între natură şi societate este frecvenţa repetării calamităţilor naturale. Este bine cunoscut faptul că amplasarea geografică a Moldovei în extremitatea de sud-vest a cîmpiei est-europene, la poalele munţilor Carpaţi, determină frecvenţa mare a proceselor climatice frontale pe teritoriul ţării. Regiunea dată se caracterizează prin condiţii de climă continentală moderată cu ierni relativ blînde şi veri calde îndelungate, dar şi cu o cantitate insuficientă de precipitaţii atmosferice În ultimii ani pe teritoriul Moldovei s-au înteţit manifestările a diverse calamităţi naturale preponderent de provenienţă climatică, cum sunt secetele îndelungate, perioadele excesiv de umede, reci sau călduroase, ploi torenţiale puternice însoţite de grindină, inundaţii masive, viscole şi uragane puternice, ierni geroase, îngheţuri tardive de primăvară şi timpurii de toamnă, alte procese distructive. Aşa, doar într-un singur an- 2004, Conform datelor Departamentului Situaţii Excepţionale (DSE) şi Serviciului Hidrometeorologic de Stat au avut loc o serie de calamităţi naturale de mare amploare.

         Pe 23-25 ianuarie s-au înregistrat ninsori abundente (14–21 mm), însoţite de viscole puternice, cu viteza vântului din nord-vest de 7-15 m/s cu intensificări până la 15-24 m/s.

         La 6 mai, 22 iulie, 31 iulie–1 august şi 22-24 august au avut loc ploi torenţiale însoţite de descărcări electrice şi grindină în mai multe raioane provocând pagube materiale în sumă de milioane de lei

         În seara de 27 august şi noaptea de 28 august în Republica Moldova au avut loc ploi torenţiale însoţite de descărcări electrice. Zona cuprinsă de ploi a acoperit întreg teritoriul  ţării, cantitatea lor atingând 1-47 mm timp de 12 ore. Cea mai mare cantitate a precipitaţiilor  a fost la Leova (166 mm timp de 7 ore). Izolat s-au înregistrat vijelii (12-14 m/s) şi grindină. In urma acestor fenomene 2 persoane au decedat (raionul Leova) iar paguba materială a constituit 14691 mii lei.

Conform datelor DSE, în anul 2004 au fost înregistrate 46 situaţii excepţionale cu caracter natural în urma cărora au decedat 13 persoane iar pagubele materiale au constituit 96806,7 mii lei.

    Şi  în anul 2006 pe teritoriul Republicii Moldova s-au produs un sir de fenomene naturale distructive de amploare, preponderent de caracter hidrometeorologic.

În ianuarie, Moldova a fost afectată de un val de frig care a cuprins întregul teritoriu al ţă­rii. Temperaturile au coborât până la -25 -30°C. În urma manifestării temperaturilor extreme, 37 de persoane au decedat îngheţate de frig iar culturile agricole au fost serios afectate pe suprafeţe întinse.

În lunile iunie şi iulie, în urma unor fenomene convective intense, pe spaţii mari s-au înregistrat averse puternice însoţite de descărcări electrice, cu grindină şi vijelie. Pe 13 iulie, în regiunea staţiilor meteorologice Bravicea şi Bălţata aversele au fost însoţite de grindină cu diametrul de 16-20 mm. În anul 2006,în total au fost înregistrate 35 situaţii excepţionale cu caracter natural în urma cărora au decedat 39 persoane iar pagubele mate­riale au constituit 132,5 mil lei

Însă cele mai grave consecinţe climatice le-am suportat în anul 2007. Pe parcursul lunii mai al acestui an s-a menţinut o vreme foarte călduroasă şi fără precipitaţii, temperatura medie lunară a aerului fiind cu circa 5 grade mai ridicată faţă de media multianuală, fapt atestat pentru prima dată în ultimii 100 de ani. Vremea foarte caldă şi uscată din luna mai şi prima jumătate a lunii iunie a acelui an a creat condiţii extrem de nefavorabile pentru creşterea şi dezvoltarea culturilor agricole. Ca rezultat roada medie a culturilor cerealiere de toamnă a constituit doar 0,9 tone/ha (aşa roadă scăzută a fost recoltată ultima dată în anii de secetă de după război (1946-1947). Conform datelor MAIA pierderile cauzate de secetă în 2007 au fost apreciate la cca. 2 miliarde lei. Concomitent în unele localităţi s-au manifestat averse şi ploi torenţiale. Aşa, o ploaie torenţială însoţită de grindină în satul Valea Perjei pe data de 25 mai a distrus plantaţiile cu culturi agricole cauzînd pierderi considerabile.

 Pierderi materiale serioase naturale se înregistrează  şi din cauza inundaţiilor. În ultimul deceniu al secolului trecut,  în urma ploilor abundente şi a vânturilor puternice au decedat mai multe persoane, au fost deteriorate mai bine de 3000 case de locuit, pierderile materiale totale provocate de inundaţii au fost estimate la peste 2 mlrd. lei.

Republica Moldova este afectată şi de procesul deşertificării întrucât zonele de centru şi sud sunt uscat-subumede.

O problemă ecologică foarte importantă o constituie modificarea, degradarea resurselor naturale, condiţionată de activitatea antropică excesivă. Despre aceasta ne mărturisesc exemplele următoare. Circa 86 % din teritoriul republicii îl constituie terenurile cu destinaţia agricolă, numai 9 % - pădurile, 4 % - zonele protejate. O astfel de repartizare a teritoriului republicii în condiţiile tensionate geomorfologice, climatice şi de gospodărire în agricultură au condus la activizarea proceselor exogene-geologice periculoase.

Dezechilibrul ecologic s-a manifestat şi datorită activităţilor de desecare, mai ales în luncile rîurilor Nistru şi Prut. Din cele cca. 250 mii ha de luncă, cu zone umede, au rămas parţial neatinse  doar 50 mii ha, printre care mai puţin afectate sînt suprafeţele limanului Cuciurgan din lunca Nistrului şi lacurile Manta şi Beleu din lunca Prutului. Aceste bazine sînt unicele arii unde s-a păstrat vegetaţia acvatică. Moldova a semnat şi ratificat Convenţia Ramsar, de aceea avem sarcina de a extinde zonele umede la Manta, Antoneşti, Străşeni, Orhei şi alte regiuni.

Fiind plasată în imediata vecinătate a Carpaţilor de curbură, Republica Moldova se află într-o zonă seismică, unde intensitatea cutremurelor poate atinge 8-9 grade pe scara Richter. În ultimii 200 de ani Moldova a fost afectată de 18 cutremure cu puterea de 7-9 grade. Aşa de exemplu, cutremurul din 4 martie 1977  cu intensitatea de 7-8 grade  a provocat rănirea a peste 200 persoane, iar pierderile materiale au constituit peste 100 mln. ruble.

. Pentru a da răspunsuri argumentate la întrebarea: Cum să evităm pierderile de pe urma acestor hazarde, este necesar a efectua studii ample interdisciplinare, destinate elucidării mecanismului derulării modificărilor şi fluctuaţiilor menţionate. Descifrarea corectă a acestui mecanism necesită mai întâi evidenţierea factorilor, cauzelor şi circumstanţelor posibile, care pot amplifica ori diminua efectul distructiv al proceselor şi fenomenelor naturale nefavorabile.

Cu toate că procesele enumerate provoacă pagube enorme economiei naţionale, cît şi, deseori, şi numeroase victime, până în ultimul timp ele n-au fost studiate detaliat, cu toate că  starea materială şi sănătatea oamenilor se află în deplină dependenţă de condiţiile climatice.

Faptul că teritoriul Moldovei este suprapopulat şi landşafturile ei sunt extrem de valorificate (peste 90%),  sporeşte semnificativ riscul dereglării proceselor naturale obişnuite, şi contribuie la transformarea lor în procese extreme. Tocmai sporirea excesivă şi necontrolată a presingului antropic în diferite zone ale ţării a condiţionat, în mare măsură, acutizarea manifestării unor forme ale proceselor extreme.

În total, pe parcursul ultimului mileniu în Moldova s-au semnalat peste 2130 cazuri de procese extreme, repartizate astfel: 462 secete, 112 invazii ale vătămătorilor la plante, 371 veri cu ploi mari, 63 toamne cu ploi mari, 314 inundaţii vaste, 392 ierni geroase, 119 îngheţuri tardive de primăvară sau timpurii de toamnă, 85 furtuni mari, 109 epidemii şi epizootii, 107 cutremure de pământ puternice, etc.

Perioada actuală se caracterizează printr-o tendinţă evidentă de sporire a cantităţii anuale de precipitaţii (cu circa 5-10% faţă de începutul secolului trecut), însoţită de creşterea semnificativă a  contrastelor sezoniere şi a variabilităţii regionale a climei.

Analiza, sistematizarea şi descrierea grafică a datelor obţinute până în prezent, privitor la frecvenţa calamităţilor naturale pe parcursul ultimului mileniu, permite evidenţierea anumitelor particularităţi regionale în manifestarea lor.

Un caracter deosebit prezintă curba de oscilaţie a secetelor, care pe parcursul mai multor secole se comportă diametral opus curbei iernilor geroase şi celei a verilor şi toamnelor cu umiditate excesivă.

Astfel, în anii cu număr maxim de pete solare predomină iernile blânde, primăverile timpurii şi calde, verile secetoase şi excesiv de calde, însoţite deseori de invaziile rozătoarelor, insectelor şi ale altor dăunători etc. Anii cu activitate solară minimă, de obicei, se caracterizează prin ierni severe cu multă zăpadă, primăveri tardive şi reci, deseori însoţite de îngheţuri şi întoarcerea gerurilor, veri răcoroase şi umede, cu multe ploi torenţiale, inundaţii vaste, alunecări de teren, îngheţuri timpurii etc.

     Încălzirea globală a climei şi creşterea inevitabilă a valorificării văilor râurilor va contribui la creşterea în continuare a frecvenţei şi  puterii distructive a inundaţiilor. De aceea, o sarcină primordială este elaborarea măsurilor reale de prevenire a inundaţiilor şi de protecţie contra lor.

Inundaţiile puternice se extind pe cea mai mare parte a luncii, inclusiv pe terasele de luncă şi produc pagube materiale semnificative şi chiar pierderi de vieţi omeneşti, atunci cînd sunt afectate aşezările omeneşti, căile de comunicaţie şi terenurile agricole.

Cauzele naturale care provoacă inundaţiile sunt legate de pătrunderea în albii a unor cantităţi excedentare de apă provenită din ploi, topirea bruscă a zăpezii şi a gheţarilor montani, din alimentarea excedentară din pînzele subterane de apă şi din bararea văilor, prin alunecări de teren şi prin zăpoare de gheaţă, urmate uneori de ruperea barajelor.

Republica Moldova se află într-o regiune fizico-geografică frecvent supusă inundaţiilor.

În ultimii 70 de ani, pe cursul  rîurilor mari din Moldova (Nistru şi Prut), au fost semnalate circa 10 inundaţii de proporţii, cele mai distrugătoare fiind înregistrate în anii 1941, 1955, 1969, 1974, 1980 şi ultima – cea din vara anului 2008. Pe cînd inundaţiile de mare amploare pe rîurile mici din republică sunt destul de frecvente (1948, 1956, 1963, 1973, 1984, 1989, 1991, 1994, 1998, 1999, 2005).

Daune mari aduc economiei naţionale ploile torenţiale, precipitaţiile cărora depăşesc 70mm. Un fenomen hidrometeorologic deosebit de periculos îl constituie ploile torenţiale abundente, precipitaţiile cărora depăşesc 100mm în 24 ore şi care aduc pagube catastrofale. Într- un  singur caz în perioada de observaţii (1946-2008), precipitaţiile căzute în 24 ore au depăşit 200mm, în 11 cazuri ele au fost mai mari de 150mm şi în 87 cazuri – mai mari de 100mm.

Precipitaţiile torenţiale cu asemenea amplitudine provoacă revărsări catastrofale în bazinele rîurilor mici.

De exemplu, în a. 1948 de două ori în decursul verii (10 iunie şi 7-8 iulie), regiunile centrale ale republicii au fost inundate catastrofal. La prima revărsare, provocată de precipitaţii (182mm) pe rîul Bîc, în regiunea municipiului Chişinău, nivelul apei s-a ridicat cu 2,8m, iar la a doua revărsare provocată de precipitaţii (230mm), nivelul apei s-a ridicat cu 3,5m.

La 4-5 iulie 1991 au căzut precipitaţii abundente în partea centrală din zona Codrilor. În epicentrul ploii (la sud-vest de Floreşti) volumul precipitaţiilor a atins 175 mm. Cele mai mari distrugeri s-au înregistrat în bazinul hidrografic al rîului Ciorna.

Torentul puternic de apă a spălat terasa căii ferate aflată pe malul stîng al rîului. În rezultat şi-au pierdut  viaţa 21 de persoane; au fost deteriorate 8mii de case de locuit, din care 516 au fost distruse complet; inundate 400 mii ha de terenuri agricole.

Anul 1994 a fost pentru Republica Moldova unul dintre cei mai nefavorabili din ultimul deceniu al sec. XX. Ploile torenţiale abundente din 26-27 august 1994 au avut o intensitate medie de peste 40mm/oră, însoţite de vînt puternic şi grindină, au pricinuit daune materiale enorme şi jertfe omeneşti.

Ca rezultat au fost afectate 16 raioane ale republicii, mai ales, raioanele din centrul Moldovei şi, îndeosebi, Hînceşti. Au decedat 29 de oameni, pierderile din fondul locativ au constituit 3137 de case, inclusiv 882 au fost distruse complet, au fost distruse 709 obiecte de menire culturală, 1317 obiecte de producţie, 551km drumuri auto, 577km linii electrice, 662km linii de telecomunicaţii, 733 poduri, 779 baraje. Prejudiciul economic cauzat a constituit 443 milioane lei sau circa 100 milioane dolari SUA.

Ploi torenţiale puternice şi foarte puternice au căzut pe teritoriul Republicii Moldova şi pe parcursul anului 2005.

În rezultatul ploilor torenţiale foarte puternice au fost inundate multe case, sectoare de autostrăzi, au fost spălate suprafeţe imense de terenuri agricole.

În iulie-august 2008 Ucraina, România şi Republica Moldova au fost lovite de una din cele mai grave inundaţii din ultimele două secole.

În perioada 22-28 iulie 2008, în Ucraina de Vest unde sînt situate cursurile superioare ale rîurilor Nistru şi Prut, au căzut în fond 63-260mm de precipitaţii, ceea ce constituie 1-3 norme lunare.

În raioanele de nord, în unele centrale şi de sud ale republicii suma precipitaţiilor pe decadă a constituit 85-185 mm sau440-800% din norma decadică. Ca rezultat viitura din iulie – august 2008 pentru rîurile Nistru şi Prut a avut caracter de viitură istorică.

Pe rîul Nistru în apropiere de or. Zaleşciki (Ucraina) viitura maximală  a atins cote de 3,3 - 7,3m faţă de nivelul apei anterior viiturii, iar debitul maximal a constituit 5410m3/s, iar la postul hidrologic Hruşca (R. Moldova) – 3362m3/s.

Pe rîul Prut în apropiere de or.Cernăuţi (Ucraina) viitura maximală a atins cota de 7,9m faţă de nivelul apei anterior viiturii, iar debitul maximal a constituit 3890m3/s. La postul hidrologic Şireuţi (R. Moldova) debitul maximal a constituit 4560m3/s. 

Pe rîul Nistru volumul stocului de apă ajuns în lacul de acumulare Novodnestrovsc în urma viiturii a atins 3000mln. m3(3,0km3). Trecerea acestei cantităţi record de apă prin lacul de acumulare de la Novodnestrovsk s-a efectuat la limita posibilităţilor a acestui baraj. În urma unui asemenea debit de apă, ajuns la lacul de acumulare de la Dubăsari, s-a creat o situaţie excepţională.. Ca urmare, nivelul apei în bieful amonte al bazinului de acumulare din Dubăsari pe 2 august a atins nivelul critic de29,11 m, nivelul maximal admisibil al barajului fiind de 30,0m.

Se părea că pericolul distrugerii barajului a fost evitat. Însă, în urma spălării digurilor de protecţie, inundaţiile în teritoriu au continuat mai multe zile în şir.

Desfăşurarea inundaţiilor pe rîul Prut s-a produs după un scenariu asemănător cu cel de pe rîul Nistru. Valul de viitură s-a format în partea muntoasă a bazinului r. Prut cu debitul maximal de 3890m3/sec (or. Cernăuţi, 27 iulie, ora 20.00). La aceeaşi oră serviciul de dispecerat al bazinului de acumulare Costeşti-Stînca a început evacuarea apei în bieful aval în mărime de 620m3/sec, iar de la 30 iulie, ora 4.00, s-a mărit pînă la 1400m3/sec. Majorarea evacuării apei a fost provocată de ridicarea bruscă a nivelului ei în bieful amonte pînă la 98,25m din maximul admisibil de 99,5m. Astfel, salvarea barajului a fost posibilă cu preţul inundării a unor localităţi, în care nivelul maximal admisibil al digurilor de protecţie locală era mai jos decît cota viiturii. Creşterea nivelului apei pe teritoriul gurii de vărsare în regiunea or. Ungheni a continuat pînă la 5 august.

Ca rezultat au avut loc inundaţii excepţionale şi catastrofale, provocînd mari pagube materiale economiei ţării. Conform estimărilor preventive ele constituie 120 milioane dolari SUA. După proporţii şi prejudiciile aduse inundaţia din iulie - august 2008 adepăşit considerabil pe cele precedente.

În cele 22 de raioane din lunca rîurilor Nistru şi Prut, în urma inundaţiilor au fost distruse nu numai casele, drumurile, terenurile agricole, dar au mai fost afectate şi fîntînile (circa 3000), sistemele de colectare a apelor menagere. S-au înecat peste 3000 de animale. Au fost inundate 8473ha de terenuri agricole, inclusiv 4980ha de păşune.

În total pe ţară au fost inundate 1183 de case, evacuate 7851 de persoane. Cele mai multe case inundate au fost înregistrate în raioanele: Briceni (293); Căuşeni (283); Anenii Noi (213); Criuleni (145).

Datele hidrometeorologice analizate au condus la următoarele principale concluzii:

-               Cauza principala care a produs viiturile din iulie-august 2008 este una naturala, ele fiind determinate de cantităţile deosebit de mari de precipitaţii care au căzut în decada a treia a lunii iulie, îndeosebi în bazinul cursurilor superioare a rîurilor Nistru şi Prut (Ucraina).

-               Forma hidrografelor viiturilor produse si volumul acestora reflecta specificul ploilor care le-au determinat, cu menţiunea că cantităţile mari de apa au căzut succesiv  mai multe zile în şir.

Pe parcursul manifestării viiturii pluviale din iulie-august 2008 Serviciul Hidrometeorologic de Stat a asigurat non-stop organele de stat, instituţiile abilitate şi populaţia cu informaţie operativă şi calitativă privind monitorngul hidrologic, inclusiv monitorizarea propagării viiturii respective (note hidrologice informative, prognoze hidrologice, buletine hidrologice, avertizări hidrologice).

Suprafaţa totală a terenurilor Moldovei, supuse periodic inundaţiilor, constituie circa 20% din toată suprafaţa ţării, sau mai mult de 600 mii ha.

Luncile rîurilor mici folosite pentru creşterea culturilor agricole, în condiţiile climatice specifice Moldovei, revin zonei agricole de risc.

Circa 10% din digurile şi construcţiile hidrotehnice existente în republică sînt în stare avariată, prezentînd pericol enorm pentru localităţile din jur. Sub pericol de inundare se află circa 168 de localităţi cu suprafaţa totală de 1300km2 si circa 160mii locuitori. În total, în zonele potenţial inundabile sînt amplasate 659 localităţi, dintre care 625 rurale, 31 oraşe şi 3 municipii.

În zonele periodic inundate ale acestor localităţi sînt amplasate circa 27 mii case de locuit şi 1651 construcţii de producţie. Permutarea acestora în locuri neinundabile necesită sume enorme pentru bugetul ţării.

Reglarea debitului şi renovarea stării ecologice a râurilor mici este o  problemă cu efect reversibil, necesită o argumentare ştiinţifică multilaterală pentru fiecare dintre ele, luându-se în consideraţie condiţiile naturale, impactul antropic din bazin şi influenţa apelor subterane.

Experienţa diminuării consecinţelor negative a viiturilor în bazinele rîurilor mici ale Moldovei indică că efectul economic maxim poate fi atins atunci cînd, de rînd cu metodele pasive (diguirea, lucrările de ameliorare forestieră etc.), sunt folosite şi metodele active de protecţie (reglarea scurgerii printr-un sistem de rezervoare de apă cu capacitate mare de reţinere şi evacuare consecutivă a apelor de viitură, calculată la un volum de 1-3% asigurare).

Schemele de amenajare pentru lucrările de diminuare a inundaţiilor din bazinul hidrografic constau în corelarea şi efectul cumulativ al următoarelor lucrări: îndiguiri; lucrări de regularizare a albiilor; acumulări nepermanente şi poldere; lacuri de acumulare permanente prevăzute cu tranşe de volume pentru atenuarea viiturilor.   

Accentul pus într-o primă etapă pe diminuarea inundaţiilor prin îndiguiri a constituit o greşeală deoarece elimină efectul natural de atenuare a luncilor şi conduce la mărirea debitelor maxime.

Deoarece sectoarele inferioare ale cursurilor mari de apă sînt îndiguite, trebuie evitată executarea de noi lucrări de îndiguire fără compensarea în lacuri de acumulare sau în poldere a efectelor de dezatenuare.

Principalele măsuri de atenuare şi reducere a riscului inundaţiilor sunt următoarele:

- elaborarea şi adoptarea de către Republica Moldova a Strategiei Naţionale şi Planului  Naţional de Acţiuni privind Prevenirea şi Atenuarea Impactului Hazardurilor Naturale Asupra Societăţii şi Mediului;

- modernizarea şi optimizarea Sistemului Naţional de monitorizare, predicţie şi prevenire a efectelor dezastrelor naturale din cadrul SHS, prin măsuri de asistenţă tehnică şi transfer de tehnologii;

- întocmirea şi completarea continuă a băncii regionale de date „Moldova Hazards”, în scopul perfectării metodicii de predicţie a acestor  fenomene ;

         -  managementul utilizării teritoriului supus riscurilor inundaţiilor trebuie să fie o prerogativă a organelor administraţiei publice locale. Statul poate doar să stimuleze activitatea lor prin aprobarea legilor despre utilizarea terenurilor.

         - unul din cele mai bune instrumente de regularizare a folosirii terenurilor în zonele de risc poate fi un program flexibil de asigurare contra inundaţiilor, care ar combina atât asigurarea obligatoare, cât şi cea benevolă. Principiul de bază al acestui program ar fi următorul: în cazul utilizării raţionale, din punct de vedere a riscului inundaţiilor, a terenurilor, persoana asigurată va primi o compensare mai impunătoare, decât în cazul ignorării recomandaţiilor şi normelor respective.

          - este necesar de redus la minimum activităţile gospodăreşti care pot intensifica inundaţiile (defrişarea pădurilor de ex.), la fel şi promovarea măsurilor îndreptate spre crearea condiţiilor de minimalizare a scurgerii. În afară de aceasta, pe teritoriile cu risc de inundaţii pot fi efectuate doar acele activităţi gospodăreşti, care în cazul inundării vor suferi pierderi minimale.

         - construcţiile inginereşti de protecţie contra inundaţiilor a terenurilor agricole şi obiectelor economice trebuie să fie sigure, iar realizarea lor trebuie să afecteze cât mai puţin mediul înconjurător.

         - este necesar de efectuat o regionare clară şi cartarea albiilor majore, cu trasarea hotarelor inundaţiilor de diferită asigurare. Ţinând cont de tipurile de activitate economică pe teritoriile respective se recomandă de evidenţiat zonele cu asigurarea de 20% a inundaţiei (pentru terenurile agricole), 5% asigurare (pentru construcţiile din spaţiul rural), 1% asigurare pentru ariile urbane şi 0,3% pentru căile feroviare. Desigur că în diferite zone naturale şi raioane ecologice numărul zonelor şi principiul evidenţierii lor pot varia.

Deşi majoritatea fenomenelor extreme încă nu pot fi complet combătute, cunoaşterea prealabilă a arealului şi intervalelor posibile de manifestare a lor ar diminua semnificativ impactul distructiv al acestora. De exemplu, cunoscând din primăvară că vara anului dat urmează a fi excesiv de secetoasă, pot fi semănate doar culturile mai rezistente la seceta. Ori dacă se cunoaşte din timp că primăvara va fi târzie, prea răcoroasă şi cu primejdie sporită a îngheţurilor tardive, are rost de semănat mai târziu ca de obicei ori de selectat doar culturile mai rezistente la îngheţ. Conştientizarea fermierilor, familiarizarea lor cu realizările ştiinţei moderne şi oferirea la timp a serviciilor prognostice calitative ar asigura sporirea considerabilă a productivităţii culturilor agricole, reducând semnificativ pierderile şi consecinţele manifestării diverselor hazarduri naturale. În condiţiile Moldovei, perfectarea metodicii de predicţie de lungă durată a vremii şi fenomenelor nefavorabile devine foarte actuală, fiindcă pe parcursul ultimilor ani a sporit evident nu numai amplitudinea, dar şi frecvenţa repetării calamităţilor naturale.

În prezent societatea este un factor climatic foarte important, îndeosebi dacă o privim tradiţional, adică din interiorul ei. Pasul iniţial spre predicţia calamităţilor ar fi delimitarea intervalelor de timp în care probabilitatea manifestării unor sau altor grupe de calamităţi este mult mai sporită. Acest pas poate fi numit evidenţierea tendinţelor regionale de modificare a variabilităţii climei şi ţine de domeniul predicţiilor climatice de lungă durată, adică se atribuie la categoria celor calitative, dar nu şi cantitative (din care face parte şi pronosticul meteo diurn).
Wait while more posts are being loaded