Post has shared content
Petrece a 3-a zi de Paste in stil Buzdunescian 😂

Post has attachment
''Butonăm , butonăm , butonăm ...
Butonăm de dimineața devreme până seara târziu ... Butonăm căutând iubire , căutând prietenie , căutând afecțiune , căutând atenție , căutând mângâiere , căutând o vorbă bună ...Butonăm căutând oameni , căutând suflete căutând fericire ... Butonăm căutând ce nu avem in noi , căutând ce nu avem acasă , ce nu avem în viața noastră ... Butonăm ca să fugim de singurătate , ca să fugim de singurătatea in doi ... Butonăm ca să fugim de alții , ca să fugim de gândurile noastre, ca să fugim de noi înșine ... Butonăm cu bucurie , cu frenezie , cu pasiune , cu furie , cu dor , cu emoție ...
Butonăm si râdem , butonăm si plângem , butonăm si ne e dor , butonăm si iubim , butonăm si uram ... Butonăm si ne simțim buni , ne simțim sensibili , bogați, fericiți , veseli , tineri , iubiți , doriți ...Ne simțim vii ... Butonăm si ne simțim oameni , ne simțim alături de alți oameni , ne simțim conectați cu o lume întreagă , cu un întreg univers ... Butonam si cunostem oameni , oameni care ne vor fi o vreme alături, oameni care ne vor fi o perioadă prieteni , iubiți , confidenti ...Oameni in care investim emoție , incredere si speranță ... Oameni care mai devreme sau mai tarziu vor pleca luând cu ei o bucățică din sufletul nostru, oameni care mai devreme sau mai târziu ne vor răni , ne vor dezamăgi , ne vor părăsi ... Butonam si primim iubirea unora sau ura altora , ne încărcam emotional pozitiv sau negativ , primim ceea ce oferim , primim ceea ce dăm ...
Butonăm de dimineața devreme până seara târziu ...Dar din păcate , odată cu ieșirea de pe net ne dăm seama cât de tristi , cât singuri , cât de nefericiți suntem de fapt ...
Butonăm...''
Animated Photo

Post has shared content
''Am iubit sau nu, am trăit sau doar am supraviețuit.
Am ținut ochii închiși și am mers prin întuneric ani de zile. Ani la rând am avut pleoapele prea grele, mintea obosită și gândurile atrofiate.
Am trăit superficialități și aparențe așa cum am considerat corect.
Am iubit oameni care nu mi-au meritat iubirea, am dăruit clipe celor care nu le așteptau, i-am privat de prezența-mi pe cei care mi-o căutau.
Am urât și plăcut în egală măsură.
Am plâns și râs.
Am fost fericit/ă apoi mi-am mușcat pumnii de durere.
Am trăit lucruri și lucruri cu o intensitate de care mulți doar citesc în reviste.
Am fost și plictisit/ă, și extenuat/ă, și extaziat/ă de câte ceva. Mereu de câte ceva nou.
Am trăit noul, l-am lăsat să mă învăluie, să mă îmbete ca mai apoi să-l fac vechi, comun, obișnuit, să-l părăsesc spre a căuta un alt nou. Altul mai nou ca primul. L-am trăit și pe acela aparent cu mai mare sete.
Am strâns în brațe și am ținut degete între degetele-mi.
Am pierdut nopți și zile în continuă căutare de mine. Până acum, am trăit așa cum am crezut de cuviință. Nu regret nimic din ce am apucat să văd. Din ce am învățat și ce trebuie să mai trăiesc ca să învăț. Regretele sunt la fel de inutile ca frica de viață. Greșelile, toate pe care le-am trăit, m-au adus în punctul în care mă aflu acum. O spun cu franchețe, nu știu unde mă aflu. Știu însă cu certitudine că sunt pe drumul meu. Drumul bun, în direcția aleasă de mine cu mult înainte de a ști ce vreau să fiu, cine vreau să fiu. Acum stau pe cele două picioare, cu ochii larg deschiși.
Nu mai trăiesc tristeți la fel cum o făceam înainte.
Am ajuns să înțeleg că sunt la fel de fără de rost ca și regretele.
Te pot schimba, dar de cele mai multe ori sunt inutile.
Acum sunt cu fața spre soare.
Acum știu să privesc și mai mult de atât, știu să văd. Sufletul îl am liniștit, în mine. Nu se zbate, nu se văicărește. E curat și e împăcat. Sunt împăcat/ă cu el și cu mine.
Acum știu să depreciez.
Știu să aleg oamenii, știu să aleg zâmbetele.
Știu să curăț fețele oamenilor la care țin ca la ochii din cap.
Știu să le pun fericire pe chip.
Ce e mai important decât să-i faci fericiți pe cei dragi?
Câte alte mari scopuri are existența umană dacă nu iubirea pentru frumos și fericirea?
Am fericire, am găsit și iubire. Mi-am găsit iubirea în etern. M-am descotorosit de efemer și de superficial. M-am curățat de iubirile ordinare. Iubiri de orice. Iubesc ceea ce mă înconjoară. Iubesc pentru că sunt una cu tot ce văd. Mă iubesc. Iubesc ceea ce inspir și expir. Inspir frumusețe, expir fericire. Iubesc oamenii. Iubesc ideea de om și de omenie. Sunt ceea ce respir și ce trăiesc.
Lumea sunt eu...''
Photo

Post has shared content

Post has attachment

Post has attachment
Doi pensionari jucau sah pe pe o banca. Trece o femeie cu sani mari. Unul intreaba pe celalalt:
- Iti place? Celalalt raspunde:
- Nu prea! Mai trece o alta cu un posterior apetisant. Omul iar intreaba, celalalt stramba din nas.
A treia oara trece una dotata din toate punctele de vedere. Asta iar intreaba, celalalt se stramba din nou. Acum, infuriat cel care intreba spune:
- Mai, da ce dracu, tie nu iti place niciuna?! Celalalt raspunde sec si plin de verva:
- Pai daca nu pot sa le fac nimic macar sa fiu EXIGENT!!!
Photo

Post has attachment

Post has attachment
Doua doamne tinere, de mult timp prietene, dar de ceva timp casatorite, se hotarasc sa iasa fara soti in oras. Dupa cateva ore petrecute la un bar, pe inserate, se intorc pe jos acasa. La un moment dat una zice:
- Fata, ce ma fac? Fac pe mine! Nu mai pot sa tin pana acasa.
Cealalta rapunde:
- Si eu la fel! Hai sa intram aici in cimitirul asta, ca e intuneric si nu ne vede nimeni.
- Bine, dar cu ce ne stergem?
- Eu cu chilotii si apoi ii arunc.
- Eu n-am chiloti, dar o sa gasesc o solutie.
A doua zi se intalnesc barbatii.
- Oare unde au fost, mai, nevestele noastre aseara? A mea a venit acasa fara chiloti.
- Tu stai bine. A mea a venit cu o panglica in fund pe care scria “Nu te vom uita niciodata. Fratii Ionescu
Animated Photo

Post has attachment
''Cred că fiecare dintre noi a avut măcar un om care să fie special, care să îi schimbe viaţa într-un mod bun.
Şi nu mă refer neapărat la un iubit sau iubită, ci la un prieten, o prietenă, nu ştiu, cineva care să fie special.
Cineva cu care să poţi să râzi, să plângi, cineva care să te înveţe cum să trăieşti, cineva care să lase ceva în viaţa ta, o luminiţă sau multe zâmbete, cineva care să fie ca un fel de jumătate a ta cu care să poţi povesti ore în şir, cineva pe seama căruia să poţi glumi, cineva cu care să îţi dai porecle amuzante şi cu care viaţa e mai frumoasă.
Eu am avut mai mulţi oameni de acest fel, şi îi numesc oameni speciali.
Ideea este că nu trebuie niciodată să îi uităm pe aceşti oameni, care ne-au schimbat în bine şi ne-au făcut viaţa un izvor de bucurii, nu trebuie să uităm că Dumnezeu ni i-a trimis pentru că ştia că avem nevoie de ei. Nu ştiu dacă aţi observat, dar oricât de rău sau de antipatic ni s-ar părea cineva, există totuşi alte persoane care îl văd bun sau îl acceptă aşa cum e şi îi sunt alături. Pentru că toţi avem suflet, toţi avem rătăciţi pe undeva nişte oameni speciali care cândva au făcut sau încă fac parte din viaţa noastră. Şi partea cea mai faină la omenii speciali este că deşi se găsesc greu, şi deşi uneori ne frâng inima şi aleg să plece, totuşi întotdeauna vom da pe undeva, cândva de alţii, care desigur nu-i vor înlocui niciodată pe cei dintâi, însă vor face în aşa fel încât să se cuibărească în inima noastră într-un colţişor care e liber, şi indiferent de cât de mulţi oameni am iubi, în inima noastră mereu va exista un colţişor liber.''
Vă mulțumesc că sunteți oameni speciali...de aceea vă ofer prietenia mea!
Photo

Post has attachment
„Când sufletul ți-este împăcat și fericit nu te poți abține din a zâmbi. Devine o parte din tine. Și cu timpul devii un zâmbet minunat.
Când viața ți-este dragă și ai sentimentul de nerăbdare și dorință la ivirea unei noi zile nu te poți abține din a visa frumos și a simți cât mai intens fiecare clipă.
Când timpul ți-este prieten și îl privești cu prețuire și cumpătare nu te poți abține din a plănui fiecare moment și din al face etern. Fiecare minut care se va scurge, fiecare clipă, fiecare secundă le vei transforma în amintiri dragi, inestimabile cu trecerea timpului. Vei învăța să privești totul dintr-un alt unghi, să semeni gânduri frumoase în mințile celor care te cunosc, să culegi sentimente curate și sincere din inimile celor dragi, să dăruiești totul fără rețineri și să ai sentimentul că deții în continuare tot ce este mai important – iubirea și prețuirea ființelor din viața ta.
Nimic nu este mai temeinic, mai special, mai valoros decât să treci prin niște etape majore din viața ta și să constați că trecerea ta prin timp și prin viață nu a fost aleatorie ci din contră marcantă în toate privințele.
Nimic nu te face mai fericit/ă și mai mulțumi/ă decât constatarea că ai învățat, ai asimilat iar la final ai cumulat suficiente gânduri înțelepte, mature și frumoase ca să-ți țină companie în anii ce vor urma. Totul capătă de obicei sens în timp, chiar și cele mai năstrușnice și ciudate întrebări, nimic nu rămâne nedescoperit, neatins, nevindecat.
Când inima ți-e plină de iubire, de blândețe, speranță și credință, nici un lucru nu-ți mai poate sta în cale, viața te va declara victorios fără să faci nimic în acest sens.
Ai răbdare, nu-ți pierde credința și principiile călăuzitoare, nu te mânia pe ceva care nu stă în puterile tale să schimbi sau să oprești, nu te întrista din cauza lucrurilor mărunte și nu porni un război împotriva celor care îți fac rău. Nu vei reuși decât să rătăcești drumul spre destinația finală.
Fii recunoscător/recunoscătoare pentru toate zilele dăruite ție, chiar și pentru cele mai puțin bune, fiindcă cumulate ele reprezintă întreaga ta viață.”
Photo
Wait while more posts are being loaded