Profile cover photo
Profile photo
Black Sirius
46 followers
46 followers
About
Black's posts

Post has attachment
Moartea nu are pereche...
Emilian Oniciuc- 15.09.2015

Moartea este femeia care te violează...
Nu te întreabă dacă o dorești,
Atunci când nechemată te vizitează,
Te îmbrățișează, chiar dacă nu o iubești...

Moartea este femeia fatal de frumoasă
Cu tenul alb și ochii albaștri,
Pe umerii firavi și goi poartă o coasă
Pe care strălucesc argintați mii de aștri...

Moartea este o femeie cu părul negru
Care curge mătăsos spre șolduri...
Sânii „ 90”,abdomenul „60”plat și integru,
Călcătura o poartă parcă pe bolduri...

Moartea a fost și va rămâne virgină,
Nu va deveni niciodată mamă...
Peste tărâmul pustiu este regină,
Fără un rege alături, fără idilă... doar dramă...

Of Moarte, urâtă ești pe cât de frumoasă!
Ești simplă, rece, necapricioasă
Când aduci tristețe dar și o liniște misterioasă,
Prin paradoxala alinare pornită din coasă...

Emilian Oniciuc- 15.09.2015 

Post has attachment

Post has attachment

Post has attachment
Tu eşti poveste...
Emilian Oniciuc- 25.04.2017

Iubita mea, îmi eşti poveste în fiecare seară
Doar pentru tine mă țin treaz în ceas târziu,
Să-mi fii morgana dulce a deşertului pustiu
Când de pe buze am să îți sorb cafea amară...

Dacă morgană n-ai să-mi fi în a mea aşteptare,
Iubito, filele nu le voi întoarce prea curând,
Te voi citi poveste, uşor, rând după alt rând;
Cum runele-s citite pe un țărm uitat la mare...

Am să te citesc, căt îmi vei fi poveste dragă
Iar, tu să mă citeşti legendă neuitată de amor;
Să-ți fiu lectură până înviu după ce ,,mor",
Trezit din nou de buzele-ți cu gust de fragă...

Emilian Oniciuc-25 04.2017
Sursa imaginii: farafiltru.ro

Post has attachment

Post has attachment

Azi, duminica (4)
Capcana dintre răsărit şi apus...
Emilian Oniciuc- 22.04.2017

Soarele roşu se pierde după orizont în apusul propriei eternități pentru a răsări din aceeaşi eternitate deasupra clipelor efemere...
(Bineînțeles într-o duminică albastră...)
Suntem o rotiță dintr-un mecanism ancestral şi învârtim alte rotițe zimțate care antrenează roata melcată a unei maşini de zămislit scrisori pe banda rulantă a sufletului...
Unele rotițe patinează în gol, redactând continuu scrisori către o iubire pierdută, dar iubirea respectivă nici nu le mai deschide... Totuşi se mai găseşte o altă iubire care le citeşte pe ascuns, prețuindu-le...
La un moment dat, câțiva zimți se rup într-o scrisoare, aceeaşi scrisoare care se repetă în acelaşi apus până la acelaşi răsărit etern de Soare...
Câteva gâşte rătăcite se pierd în orizontul unor metafore repetate la nesfârşit şi, îşi frâng aripile în mierea cuvintelor goale şi nesfârşite... Atunci, dintr-un vers sau chiar o poezie învârtită de o rotiță, deducem cât de gol şi rece este Soarele, iar totul se rezumă într-o proză episodică transmisă în amăgitoare epistole aruncate spre capcana timpului mărginit doar de orizontul gâştelor...
Soarele îşi continuă răsăriturile şi apusurile la nesfârşit, rotițele sunt lubrifiate de lacrimi după ce sunt înfierbântate de zâmbete, maşinăria nu obosește să fabrice scrisori care scot la iveală minunăția creatoare a sufletelor noastre. Undeva, cândva, un cârd de lebede preiau din zbor, zborul gâştelor spre căldura Soarelui, ajungând în cele din urmă să devină critici ai acestuia sau să se piardă în filosofii interminabile...
    Sfârşim în cele din urmă în răsăritul lui, când auzim un scâncet de pescăruş, pentru a renaşte într-un apus, când auzim țipătul de lebădă...

Emilian Oniciuc- 22.04.2017
Sursa fotografiei: internet

Post has attachment

Antologia de creație literară:
LITERATURA DIN CĂLIMARĂ, volumul I
Editura Scriitorilor, Brăila 2017

Note de lectură

Într-o lume în care subiectul și obiectul cunoașterii par a se fi îndepărtat, scriitorul, poet sau prozator, își centrează atenția asupra eului, într-un mod în care fiecare își caută propria cadență pentru a intra în armonie cu universul. În acest context, conștiința umană își asumă reprezentările și omul încearcă soluția salvării, aceea a unicității noastre în Marele Tot, noi toți ca unică ființă.
Cuvintele, ivite din călimară, dau sensuri metaforice, emoționale și vizionare lumii, configurând realitatea imediată în spațiu și timp, într-un mod distinct, precum nestematele într-un singur colier, iar noi toți, cu o forță imensă, prin puterea gândului și a conștiinței noastre, accedem la Marele Tot, căruia îi aparținem și îi transfigurăm imaginea în multiple și sensibile fațete.
Astfel suntem ceea ce gândim, iar lumea noastră este așa cum o configurăm la nivelul conștiinței, dar și al sensibilității noaste.
Încercăm să descifrăm și să reconstituim Umanitatea la nivel rațional, obiectiv, dar și în suprasensibil, emoțional, prin scrierile noastre, în care așezăm căutarea inefabilului și regăsirea Sinelor noastre, demnitatea, exuberanța ori tristețea, curajul neclintit de a fi, încrederea în propria conștiință și capacitate de a schimba lumea.

Prof. Florica Pățan

Post has attachment
Literatura din călimară, vol. I- Note de lectură
Antologia de creație literară: LITERATURA DIN CĂLIMARĂ, volumul I Editura Scriitorilor, Brăila 2017 Note de lectură            Într-o lume în care subiectul și obiectul cunoașterii par a se fi îndepărtat, scriitorul, poet sau prozator, își centrează atenția...

Post has attachment

Post has attachment
LITERATURA DIN CĂLIMARĂ Volumul I
Editura Scriitorilor, Brăila 2017

Prefață
Fiecare antologie este un moment de bucurie artistică prin creațiile diverse, provenite din suflete omenești atât de diferite dar unite de această minunată dragoste pentru creația literară.
Nu mai știu unde sau de unde, de ce mi-a rămas înti-părită în minte ideea că: Dumnezeu este cuvântul iar însăși lumea este făurită de către EL, dintr-un prim-cuvânt... Pentru că Dumnezeu a spus: să se facă lumină, întuneric și toate celelalte lucruri minunate, inclusiv omul care a fost zămislit după chipul și asemănarea Sa, primind și acest dar suprem: cuvântul... Așa cum a spus, așa s-a și făcut!
Am întâlnit deseori întrebarea: „Mai citește cineva în ziua de azi o carte?” Părerea mea este că doar acele persoane care se întreabă retoric, încercând diverse discuții polemice, sunt cele care nu mai citesc și iau în derâdere actul autentic de creație literară.
Cel mai deosebit aspect este și acela în care văd cu deosebită plăcere că ștafeta creației literaturii românești este preluată de autori deosebit de tineri și talentați, care debutează într-o carte tipărită pe hârtie, cum sunt și cei din antologia LITERATURA DIN CĂLIMARĂ:

Vă invit să continuați lectura cu un clik pe link-ul fotografiei de mai jos.
Vă mulțumesc!
Wait while more posts are being loaded