Profile cover photo
Profile photo
Gina Dinca
172 followers -
,,Educatia si simplitatea sunt hrana sufletului,insa multora nu le este foame pentru ca sunt satui de aroganta si superficialitate.''
,,Educatia si simplitatea sunt hrana sufletului,insa multora nu le este foame pentru ca sunt satui de aroganta si superficialitate.''

172 followers
About
Communities and Collections
View all
Posts

Post has attachment
BEŢIA DRAGOSTEI

Tu eşti eternitatea mea,
Însă iubirea nu-mi ajunge…
De-ai fi din vin, te-aş savura;
De-ai fi din lacrimă, te-aş plânge;

Te-aş transforma într-un tango
Ca să îţi simt îmbrăţişarea,
Şi l-aş sili pe Picasso
Să îţi picteze întristarea,

Sau aş fi Edgar Allan Poe
Să-ţi cânt iubirea lâng-o mare,
Sau Schiller ca să îţi ridic
Mănuşa albă dintre fiare…

Iubirile le-aş contopi
Într-o iubire colosală,
Şi m-aş lăsa pe trupul tău
Ca într-un cântec de vioară…

(Octavian Petrescu)
Photo

Post has attachment
PE ARIPI DE POVESTE

În adâncul lumii mohorâte,
Zăcea un suflet, demult învins,
Cu dureri săpate-adânc pe frunte,
Şi-n ochi, cu luceferi
ce s-au stins.

Dar veni o primăvară dulce,
Cu păsări cântând, fluturi zglobii,
Sufletul ce sta, întins pe cruce,
Muribund şi leneş,
tresări.

Fu vrăjit de-atâta armonie,
Dintr-un glas venit din depărtări,
Ce zăcea şi el, ca-n agonie,
Şi trăia clipa
în nepăsări.

Nu ştiu ce mister, ce entitate,
Din ce dimensiune, n-am habar,
Sufletul îl inundă cu şoapte,
Fericindu-l de al vieţii
dar.

Se-mpletiră gândurile-n vise,
Printre flori crescute-n mărăcini,
Printre lacrimi seci şi necuprinse,
Ce uscau pomi verzi
din rădăcini.

Aştepta sufletul, cu ardoare,
Zi de zi s-audă acel glas,
Noaptea, cu mai multă-nfiorare,
Îşi fixa privirea
către ceas.

Glasul, nu venea întotdeauna,
Şi atunci doar liniştea cânta,
Sufletul se chinuia sub bruma
Toamnei,ce din senin,
se-ntorcea.

Tot mai rar apoi şi tot mai sumbru,
Ne-nţeles şi stins şi răguşit,
Glasul ce-şi clădea în suflet templu,
Pân' la urmă
n-a mai revenit.

În adâncul lumii mohorâte,
Zăcea sufletul, din nou învins,
Cu iarna, săpându-i gropi pe frunte
Şi cu fulgi de gheaţă-n
păru-i nins.

Şi a fost odat' ca niciodată,
Un suflet mâhnit şi-un tainic glas,
O poveste, ce va fi uitată,
În adâncul nopţii,
ce-a rămas.

ADALE ADALE
Photo

Post has attachment

Post has attachment
Am încercat

Am încercat de toate-n viață,
Am încercat om bun să fiu...
Am fost lovită peste față,
Dar mi-am dat seama prea târziu.

Am încercat să uit tot răul
Pe care alții mi l-au dat,
Și am trecut cu bine hăul
În care-ncet m-am afundat.

Am încercat să spulber teama
De-a fi uitată, ignorată...
Am încercat, dar mi-am dat seama
Că lumea-i altfel...E schimbată.

Am încercat să dau binețe
Și celor ce n-au meritat,
Am vrut cu drag și cu blândețe
Să-nfrâng durerea câteodat'.

Și oarbă-am încercat să fiu,
Să nu văd neaua bătrâneții,...
Surdă am fost, dar prea târziu,
Că tot aud durerea vieții.

Am încercat să trăiesc vise
În care totu-i minunat,
Dar diminețile promise
N-au mai venit. S-au spulberat...

Am încercat să fiu iubită,
Din suflet am vrut să iubesc.
Încerc să fiu azi fericită,
Încerc în pace să trăiesc.

Cristina Ghindar Greuruș
Photo

Post has attachment

Post has attachment
ABUR DE POEZIE

Eu te iubesc de la-nceput,
Din picuri de esență vie,
Ce-n cana mea cu gust de lut,
Te simt,
abur de poezie

Un abur ce valsează lin,
Pe buze-nvăluite-n ceață,
Chemând iubirea în declin,
Să mai atingă
părți de viață.

E doar un nor de fantezii,
Mai plouă câteodată vise,
Când zilele, de cer pustii,
Trec goale-n sensuri
compromise

Așa și tu, de când te știu
Îmi ești iubire aburindă
Apari, dispari, prind doar să-ți scriu
Lumina, preț de o
secundă

Mă mulțumesc cu-așa puțin,
Din multul ce-ar putea să fie,
De-al tău dor cu gând mă țin,
Iubind
abur de poezie

ADALE ADALE
Animated Photo

Post has attachment
Autor : Calatorul Descult.

Suntem doi paradoxali
într-o lume de carton
printre oamenii banali
eu trăiesc ca un bufon

tu eşti plină de contraste
şi de dezacorduri vii
ochii tăi sunt două caste
unde fug rugi prea pustii

eu tot zbor indiferent
printre muze despletite
şi fără avertisment
cad în vise ascuţite

eu sunt nord şi tu eşti sud
două continente reci
şi sărutul este ud
când în mine te apleci

te alint cu ”tu, pustio!”
eşti amurgul meu de dor
şi precum Venus din Milo
tu îmi stai în dormitor

tu îmi zici că eu sunt dus
printre flori că fac ravagii
nu ştiu cum de ai dedus
că sunt roşu de carnagii

antagonici prin simţire
ne izbim ca două ape
bune doar de elixire
ca toţi ceilalţi vii să scape

suntem antidotul lor
un vaccin al celor singuri
ce fără iubire mor
cu dorinţele în scânduri

peste toate suntem noi
poli extremi şi foarte sinceri
suntem acuzaţi de ploi
şi sfidaţi ca triştii îngeri

între două definiţii
stăm şi ne mirăm de toate
strangulaţi de aberaţii
vom fi de acord în moarte

eu trăiesc ca un bufon
printre oamenii banali
într-o lume de carton
suntem doi paradoxali.
Photo

Post has attachment

Post has attachment

Post has attachment
O primavara fericita tuturor!
Photo
Add a comment...
Wait while more posts are being loaded