Profile cover photo
Profile photo
Milena Popescu
35 followers -
Sunt Eu în căutarea propriei Ființe într-un ocean de Noi .
Sunt Eu în căutarea propriei Ființe într-un ocean de Noi .

35 followers
About
Communities and Collections
View all
Posts

Post has attachment
Add a comment...

Post has attachment
http://www.emilena.ro/life-coaching-dorinte-si-iluminare/

Ce facem cu dorințele lumești în procesul de evoluție spirituală? Le împlinim, sau le ascundem sub preș? Ne poate ajuta coachingul în acest proces? Și ce este coachingul?
Dacă ar fi să dau acum coachingului o definiție personală, în acord cu ceea ce simt și cred eu în acest moment, aș spune că este:
"O metodă mentală delicată, care te ajută să te reconectezi și să vibrezi la unison cu Călăuza Divină, activă, dinlăuntrul tău și care are răspuns pentru fiecare dilemă din viața ta."
Add a comment...

Post has shared content
" Care este scopul final al sufletului?"
O întrebare spinoasă și un răspuns simplu oferit de Dr. Michael Newton în filmul "Călătoria dintre vieți" pe care l-am inserat lângă exercițiul 164 din "Curs de miracole"; câteva idei care pot lămuri odată pentru totdeauna controversata idee a reîncarnării. Crezi sau nu crezi în reîncarnare? Are ea sens ? Ți-o dorești ?
Iată răspunsul Dr. Newton:
"- Pentru mine este dificil să pronunț cuvântul Dumnezeu, deoarece, ca să fiu franc cu tine am început asta ca un ateist. Nu am crezut în Dumnezeu. Nu am crezut că există ceva după viață, ci doar o uitare supremă. Însă clienții mei m-au dus către aceasta cu voioșie și chiote! M-au dus la petrecere! Și doar după ani de muncă cu ei, și datorită consecvenței rapoartelor, și cunoscând ceea ce fac cu hipnoza, și făcând munca și cercetarea eu însumi, m-a dus în final în punctul în care pot spune că eu cred într-o putere mai mare decât a mea, o sursă pentru toată viața și toată inteligența. Astfel, scopul tuturor acestor încarnări, este de a ajunge la acel stadiu al perfecțiunii, în care noi ne putem reuni, dacă pot spune așa, cu acea sursă de unde provenim."

Iată un fragment din răspunsul oferit în "Curs de miracole - Manual pentru profesori" la ideea reîncarnării:
"Reîncarnarea nu e, în niciun caz, problema de care să ne ocupăm acum. (...) Dacă își pune bazele unei vieți viitoare, tot numai acum poate lucra la propria lui mântuire. Pentru unii conceptul poate fi reconfortant; și, de le dă curaj, valoarea lui vorbește de la sine. E cert însă că drumul către mântuire poate fi găsit atât de cei ce cred în reîncarnare, cât și de cei care nu cred.
-
Înseamnă oare că profesorul lui Dumnezeu ar trebui să nu creadă în reîncarnare sau să nu o discute cu alții care cred? Răspunsul e, firește, nu! Dacă se întâmplă să creadă în reîncarnare, ar fi greșit din partea lui să renunțe la acest crez, dacă nu l-a sfătuit Profesorul lăuntric să o facă. Iar asta e foarte improbabil.(...) Tot ce trebuie să recunoască însă e că nașterea nu a fost începutul și moartea nu este sfârșitul. Unui începător nu i se cere nici măcar atât. Nu trebuie decât să accepte ideea că ce știe nu este neapărat tot ce e de învățat. I-a început călătoria. "
  Mai multe creații minunate “by Rassouli” –  aici       În filmul inserat mai jos, Dr. Michael Newton răspunde la o serie de întrebări pentru a descrie lumea spirituală și “viața dintre vieți”, iar una dintre aceste întrebări este în strânsă legătură cu…
Add a comment...

Post has shared content

        -Ce înseamnă, așadar, trecerea prin moarte? Se mai poate vorbi de un "după moarte"?
        - Am găsit un exemplu care are șansa să-i convingă pe unii; este vorba de o metaforă pe care am descoperit-o deopotrivă în lecturile persane, indiene, creștine, evreiești; aceea a picăturii de apă. Noi suntem picături de apă. Ce se întâmplă cu picătura de apă când eu mor? Picătura dispare. Cade în pelagos-ul infinit al mării. Dumneavoastră veți dispărea? Dar ce sunteți în realitate, picătura de apă sau apa picăturii? În timpul vieții noastre muritoare trebuie să ne realizăm ca apă și nu numai ca picătură.

      Picătura este locul luptelor mele, al căderilor și al victoriilor mele - a tot ceea ce îmi provoacă bucurie și suferință într-un mod imediat. Dar dacă mă realizez în manieră autentică, dacă mă aflu în ascultarea realității care sunt eu în profunzime, sunt apă. Ce se întâmplă cu apa când picătura încetează să mai fie?  Nimic. Ea nu încetează să fie ceea ce este. Picătura cade în mare, dar apa nu dispare odată cu acest fapt. Sigur, nu pot să o mai diferențiez de ceea ce este în exterior; dar, trăită în interior, dacă pot spune, această apă nu încetează să fie apă - apa "mea", apa care sunt eu. Această apă este unică. Nicio primejdie să mă dizolv. Aici este misterul personalității care nu trebuie confundată cu individualitatea.

      - Mai există un loc pentru frica de a muri?
      - Personal, pot spune că nu îmi este frică să mor. Câtuși de puțin. Într-adevăr, dacă încep să mă realizez cu adevărat, să mă descopăr ca apă, ca ființă divină adică, dacă, în termeni creștini, mă știu fiu al lui Dumnezeu - fiindcă, așa cum o spune Cristos, toți suntem - atunci ce se petrece? Nimic. Dimpotrivă. Dacă dispare ceea ce mă face să sufăr acum - limitele mele, realitatea superficială a picăturii care sunt - apa este acolo și rămâne. Învierea nu va fi altceva decât să ne descoperim apă, fiind totuși picături. La această oră, suntem totuși picături; nu spun, așadar că sunt deja brahman. Nu, sunt o picătură, dar o picătură de apă; și ceea ce contează în mine este apa. Această apă, ca picătură, este, desigur, diferită de a dumneavoastră, dar nu în măsura în care este apă. Nu suntem două ape distincte, ci există o singură apă, identică cu ea însăși, identică apei care, ca apă, este numai apă - divină. O natură divină în persoane umane. Iată misterul lui Cristos - și al Treimii.

Raimon Panikkar: " Între Dumnezeu și cosmos" - dialoguri cu Gwendoline Jarczyk ( fragmente).
      “Nu există moarte” – o idee care devine din ce în ce mai credibilă și pentru cei mai sceptici dintre noi. Dar de la o idee mai mult sau mai puțin acceptată până la conștientizarea directă și deplină a vieții de dincolo de trup este cale lungă. Căci…
Add a comment...

Post has shared content
      “Parintele Galeriu, cand comenta pericopa evanghelica, era un univers. Nu stiu ce nu atingea parintele cand comenta. Eu, ascultandu-l cu foarte mare receptivitate, tot ce mi-a spus a intrat in mine. Spre exemplu, spunea ca pana si in ultimul…
Add a comment...

Post has shared content
David R. Hawkins a fost în viața sa fizică un învățător spiritual de excepție, un iluminat, cu o experiență de peste 50 de ani în practica psihiatrică. Harta nivelurilor calibrate a conștiinței pe care a prezentat-o în 1995, poziționează frica la nivelul calibrat 100. Pentru a înțelege exact influența nefastă pe care o are asupra noastră, este util să știm că nivelurile de conștiință sunt împărțite în patru grupe:

1: Niveluri calibrate sub valoarea 200 : Eul;

2: Niveluri calibrate între 200-499: Mintea lineară;

3: Niveluri calibrate între 500-599 : Realitatea spirituală;

4: Niveluri calibrate între 600-1000: Stările iluminate;

     Conform măsurătorilor, "Curs de miracole" calibrează până la nivelul 600, căci "ultimul pas îl face Însuși Dumnezeu" - așa spune Cursul, și așa își încheie și Dr. Hawkins lucrarea .

    Este interesant de știut că la momentul publicării cărții (2006), autorul estima că 80% din populația lumii are nivelul calibrat al conștiinței sub 200, în condițiile în care obiectivul  spiritual al marilor religii ale lumii este să calibreze conștiința oamenilor în jurul valorii de 500 - nivelul iubirii necondiționate.

       Exercițiul de astăzi începe cu o frază plină de tâlc:

*

" Frica e străină de făgașurile iubirii."

*

         Cum poate fi adevărat acest lucru? Ce legătură are frica cu iubirea?
Exercițiul de astăzi din “Curs de miracole” este un bun pretext pentru a pune în valoare informațiile despre frică, pe care doctorul David R. Hawkins ni le pune la dispoziție prin cartea sa “Transcenderea nivelurilor de conștiință – scara  spre iluminare"

David R. Hawkins a fost în viața sa fizică un învățător spiritual de excepție, un iluminat, cu o experiență de peste 50 de ani în practica psihiatrică. Harta nivelurilor calibrate a conștiinței pe care a prezentat-o în 1995, poziționează frica la nivelul calibrat 100. Pentru a înțelege exact influența nefastă pe care o are asupra noastră, este util să știm că nivelurile de conștiință sunt împărțite în patru grupe:

1: Niveluri calibrate sub valoarea 200 : Eul;

2: Niveluri calibrate între 200-499: Mintea lineară;

3: Niveluri calibrate între 500-599 : Realitatea spirituală;

4: Niveluri calibrate între 600-1000: Stările iluminate;

     Conform măsurătorilor, "Curs de miracole" calibrează până la nivelul 600, căci "ultimul pas îl face Însuși Dumnezeu" - așa spune Cursul, și așa își încheie și Dr. Hawkins lucrarea .

    Este interesant de știut că la momentul publicării cărții (2006), autorul estima că 80% din populația lumii are nivelul calibrat al conștiinței sub 200, în condițiile în care obiectivul  spiritual al marilor religii ale lumii este să calibreze conștiința oamenilor în jurul valorii de 500 - nivelul iubirii necondiționate.

       Exercițiul de astăzi începe cu o frază plină de tâlc:

*

" Frica e străină de făgașurile iubirii."

*

         Cum poate fi adevărat acest lucru? Ce legătură are frica cu iubirea? ...
Add a comment...

Post has shared content
toate emisiunile sunt de luni pana vineri incepand cu ora 20:00
http://www.radiogaia.ro/
In fiecare zi avem un alt invitat...Azi vorbim de Arta vindecării cu Raluca Costache
https://www.facebook.com/events/483360141807010/
Va dorim auditie placuta si asteptam intrebari legate de temele emisiunilor!
Add a comment...

Post has shared content
      Înainte de păcat și de greșeală, la începutul acestui capitol, câte ceva despre credință, necredință, și vindecarea minții ca o condiție a vindecării trupului. Tema vindecării a mai fost abordată detaliat în primele capitole, informațiile putând  fi…
Add a comment...

Post has attachment
Cuvinte motivante despre cum se ajunge la clipa sfântă/iluminare/mântuire/ispășire în câteva scurte fragmente din "Curs de miracole". Dacă veți citi întreg articolul de pe site, veți descoperi povestea lui Osho despre ziua iluminării sale: cuvinte frumoase și trăiri care nu pot să nu te atingă cumva în străfundul inimii și să te pună pe gânduri.

*

"Eliberarea ( a se înțelege prin eliberare mântuirea, clipa sfântă, iluminarea...) ţi se dă în clipa în care o doreşti. Mulţi şi-au petrecut o viaţă întreagă în pregătiri şi au ajuns să atingă clipele lor de succes. Cursul acesta nu încearcă să te înveţe mai mult decât au învăţat aceştia în timp, ci urmăreşte să economisească timp. Poate că încerci să urmezi un drum foarte lung până la obiectivul acceptat. E extrem de dificil să atingi Ispăşirea luptându-te cu păcatul. Se depun enorme eforturi în încercarea de-a sanctifica ceva dispreţuit şi mult urât. Şi nu e nevoie nici de o viaţă petrecută contemplând, nici de perioade lungi de meditaţie în vederea unei detaşări de trup. În final, toate încercările de acest fel vor fi încununate de succes datorită scopului lor. Dar mijloacele sunt anoste şi iau mult timp, căci toate aşteaptă să le aducă viitorul eliberarea dintr-o stare de nevrednicie şi inadecvare prezentă.
-
Calea ta va fi diferită, nu ca scop, ci ca mijloace. O relaţie sfântă e un mijloc de-a economisi timp. O singură clipă petrecută împreună cu fratele tău vă redă la amândoi universul. Eşti pregătit. Nu trebuie decât să ţii minte că nu trebuie să faci nimic. Ţi-ar fi de mult mai mare folos să te concentrezi asupra acestui lucru decât să te gândeşti ce-ar trebui să faci. Când vine pacea, în sfârşit, la cei ce luptă cu ispita şi se chinuiesc să nu cadă în păcat; când vine lumina, în sfârşit, în mintea dedată să contemple; sau când ţinta e atinsă de orişicine, în sfârşit, ea vine întotdeauna cu o singură şi veselă descoperire: „Nu trebuie să fac nimic".
-
Iată eliberarea ultimă pe care o va găsi fiecare într-o bună zi, în felul lui, la timpul lui. Nu îţi trebuie acest timp. Ţi s-a economisit timp fiindcă tu şi fratele tău sunteţi împreună. Iată mijlocul special pe care îl foloseşte cursul să îţi economisească timp. Nu te vei folosi de curs dacă ţii să uzezi de mijloace care le-au servit altora foarte bine, neglijând ce s-a făcut pentru tine.
-
A face ceva implică trupul. Şi, dacă recunoşti că nu trebuie să faci nimic, vei retrage valoarea trupului din mintea ta. Aici se găseşte uşa - deschisă şi rapidă - prin care te strecori pe lângă secole de eforturi şi reuşeşti să evadezi din timp. (...) Celui ce nu trebuie să facă nimic nu îi trebuie timp. Să nu faci nimic înseamnă să te odihneşti şi să faci un loc în sinea ta, în care activitatea trupului nu mai cere atenţie. În locul acesta, Spiritul Sfânt vine şi rămâne să stea. El va rămâne când vei uita şi când activităţile trupului vor reveni să îţi ocupe mintea conştientă.
-
Va exista însă întotdeauna acest loc de odihnă la care poţi să revii. Şi vei fi mai conştient de acest centru liniştit al furtunii decât de toată activitatea ei dezlănţuită. Acest centru liniştit, în care nu faci nimic, va rămâne cu tine, oferindu-ţi odihnă în toiul fiecărei activităţi febrile pe care vei fi trimis să o desfăşori. Căci, din acest centru, vei fi îndrumat cum să foloseşti trupul într-un mod nepăcătos."
Add a comment...

Post has shared content
Câteva fragmente din "Curs de miracole/Text" - Cap.18 -"Trecerea visului:Dincolo de trup;Micuța grădină"

"Împărăția Cerului nu e nici loc, nici stare. Este doar conştienţa Unităţii desăvârşite şi cunoaşterea faptului că nu există altceva: nimic în afara acestei Unităţi şi nimic altceva înăuntru.

-

Ce altceva ar putea să dea Dumnezeu decât cunoaşterea de Sine? 
-
Trupul este în afara ta şi numai pare să te înconjoare, separându-te de alţii, ţinându-te pe tine izolat de ei şi pe ei de tine. Trupul nu există. Nu există barieră între Dumnezeu şi Fiul Său, şi Fiul Său nu poate să se separe de El decât în iluzii. Asta nu e realitatea lui, deşi el crede că este. (...)Nu poţi pune o barieră în jurul tău, pentru că Dumnezeu nu a pus bariere între El şi tine.

-

 Poţi să îţi întinzi mâna şi să atingi Cerul.  Eşti înconjurat numai de Dumnezeu. Ce limite ţi s-ar putea impune ţie, cel înglobat de El?

-

Fiecare a trecut, la un moment dat, prin aşa-zisa senzaţie că e transportat dincolo de el însuşi. Acest sentiment de eliberare depăşeşte cu mult visul libertăţii. E o senzaţie că ai scăpat efectiv de limitări....."

Mai mult aici:

Curs de miracole18(III) – Micuța grădină: despre trup și dincolo de el. http://wp.me/p4wNV0-vo
Add a comment...
Wait while more posts are being loaded