Profile cover photo
Profile photo
uciobezel bradean
74 followers -
iubesc natura și frumusețiile ei aspre și reale
iubesc natura și frumusețiile ei aspre și reale

74 followers
About
Posts

Post has shared content
Add a comment...

Post has shared content
Add a comment...

Post has shared content
Add a comment...

Post has shared content
Add a comment...

Post has shared content
Add a comment...

Post has shared content
5 Ianuarie în istoria României

1499 – Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, a atacat o oaste otomană care se întorcea cu pradă din Polonia
A înfrânt-o și a luat prada
1716 – Începutul domniilor fanariote în Țara Românească
Nemaiavând încredere în domnitorii români (mai ales după trecerea lui Dimitrie Cantemir de partea ruşilor în 1711), turcii au aşezat la cârma celor două ţări domni numiţi din rândul funcţionarilor imperiului, în cea mai mare parte greci ce locuiau în cartierul constantinopolitan Fanar. Schimbaţi frecvent, aceştia vor domni în Moldova şi Ţara Românească peste o sută de ani, marcând o epocă de fiscalitate apăsătoare şi de aservire totală faţă de politica Porţii otomane. Regimul fanariot fost inaugurat Țara Românească de a treia domnie (prima din Muntenia) a lui Nicolae Mavrocordat (25 decembrie/5 ianuarie 1716–14/25 noiembrie 1716), dar după ce, în Moldova, regimul fanariot a fost instaurat tot de Nicolae Mavrocordat, prin prima sa domnie (6/17 noiembrie 1709–24 noiembrie/4 decembrie 1710). Deși toate sursele sunt de acord că anul 1711 este momentul oficial în care eroziunea graduală a instituțiilor tradiționale a atins stadiul final, caracteristici care sunt proprii perioadei fanariote s-au făcut simțite de cu mult timp înainte. Sultanii otomani au făcut presiuni pentru alegerea domnilor de-a lungul mai multor secole, chiar din secolul al XV-lea, iar nobilii greci sau levantini au concurat cu boierii români locali încă de la începutul secolului al XVI-lea. Domniile fanariote au durat în ambele ţări până la 1821, reprezentând o prelungire a controlului exercitat de Poartă asupra Țărilor Române, dar cu autonomie internă sporită
1793 – S-a născut Antoinette Murat (Marie Antoinette Murat, Princesse Murat; n. 5 ianuarie 1793, Cahors, Lot, Republica Franceză – d. 19 ianuarie 1847, Sigmaringen, Principatul de Hohenzollern-Sigmaringen)
Bunica din partea paternă a regelui Carol I al României, membră a Casei Murat. Prin căsătoria cu Karl, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen, ea a devenit Prințesă consort de Hohenzollern-Sigmaringen. A fost nepoata lui Joachim Murat, rege al celor Două Sicilii (1808–1815) și cumnat al lui Napoleon Bonaparte, prin căsătoria cu sora mai mică a lui Napoleon, Caroline Bonaparte
1859 – Adunarea Electivă a Moldovei a ales în unanimitate ca domnitor pe colonelul Alexandru Ioan Cuza (5/17 ianuarie)
Alexandru Ioan Cuza, participant la Revoluția de la 1848 și la lupta pentru Unirea Principatelor, a fost ministru de război al Moldovei (revenit din exil în timpul domniei Prințului Grigore Alexandru Ghica) din 1858 și a reprezentat orașul Galați în divanul ad-hoc de la Iași. Cuza a fost un proeminent politician și a susținut cu tărie uniunea Moldovei și Țării Românești. A fost nominalizat în ambele țări de către Partida Națională, care milita pentru unire, în defavoarea unui prinț străin. Profitând de o ambiguitate în textul Tratatului de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 5/17 ianuarie 1859 și în Țara Românească pe 24 ianuarie/5 februarie 1859
1878 – S-a născut Emil Gîrleanu (n. 5 ianuarie 1878, Iași – d. 2 iulie 1914, Câmpulung)
Prozator, regizor, scenarist de film și jurnalist. A frecventat Școala Fiilor de Militari, unde a devenit coleg cu Eugeniu Botez, viitorul scriitor Jean Bart. A fost sublocotenent în armata română, dar este exilat la Bârlad pentru activitatea sa publicistică, interzisă de regulamentul militar. În anul 1900 se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din Iași și a debutat la revista ieșeană Arhiva, condusă de A.D. Xenopol, cu schița Dragul mamei și poezia Iubitei. Editorial, a debutat în anul 1905 cu volumul Bătrânii, în care sunt evocați boieri de viță veche, patriarhali și visători, superiori lumii noi, burgheze, care i-a ruinat. În 1906 părăsește Bârladul, stabilindu-se la București, unde se căsătorește cu Marilena Voinescu. A participat activ la înființarea Societății Scriitorilor Români în 1908, al cărei președinte a fost (1911–1912), fiind un reprezentant de frunte al Semănătorismului. Din volumele sale: Cea dintâi durere, Nucul lui Odobac, Din lumea celor care nu cuvântă, O lacrimă pe-o geană
1889 – S-a născut Ioan D. Chirescu (n. 5 ianuarie 1889, Cernavodă – d. 25 martie 1980, București)
Compozitor, profesor universitar și dirijor de cor. A urmat între 1910–1914 Conservatorul din București, unde i-a avut ca profesori pe Alfonso Castaldi (contrapunct) și pe Dumitru Georgescu-Kiriac (teorie și solfegiu). În 1922 a fost admis în Schola Cantorum (Paris), unde a studiat cu Guy de Lioncourt (contrapunct) și Vincent d'Indy (compoziție, orchestrație și dirijat) și al cărei absolvent a devenit în 1927. De asemenea, a urmat Facultatea de Teologie din cadrul Universității din București. Este autorul a peste patru sute de piese corale, multe dintre ele având ca sursă de inspirație folclorul muzical românesc. A fost dirijor și director artistic al societății corale Carmen din București (1927–1950) iar în perioada 1928–1973 a dirijat corul bisericii Domnița Bălașa. În domeniul didactic a început ca instructor de muzică la Fălticeni și în capitală. Din 1927 a fost profesor în Conservatorul bucureștean, unde a susținut timp de 35 de ani cursuri de teoria muzicii și solfegiu, fiind director al aceleiași instituții (1950–1955). Din 1932 a fost vreme de șapte ani profesor la Academia de Muzică Religioasă din București. A compus muzică corală: Cântecul cucului, Mama, Doruleț, dorulețuleOdă lui Mihai Viteazul, dar și coruri propagandistice (scrise după instalarea regimului comunist în România): Cîntecul partizanilor păcii, Măreț pămînt al patriei iubite, Republică, măreață vatră, De-o vîrstă cu Republica și muzică simfonică: Allegro simfonic
Doruleț, dorulețule Corul Moldova
https://www.youtube.com/watch?v=DiaZN4_8DSg

1909 – S-a născut Principesa Ileana a României (n. 5 ianuarie 1909, București – d. 21 ianuarie 1991, Pennsylvania)
Fiica cea mică a regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria, dobândind prin naștere titlul de Principesă a României, devine Arhiducesă a Austriei și principesă de Habsburg-Toscana prin căsătoria cu arhiducele Anton de Austria. A continuat activitatea caritabilă a mamei sale, îngrijindu-se în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Germania nazistă de militarii români răniți. Atașată inexorabil de România, s-a stabilit în timpul regimului Antonescu împreună cu familia în țară și a deschis la Bran Spitalul Inima Reginei, care a funcționat prin eforturile sale. În acest scop, principesa nu a ezitat să mențină legături cu noii lideri comuniști ai României. La scurt timp după abdicarea la 30 decembrie 1947 a regelui Mihai, nepotul ei, Ileana a fost nevoită să părăsească din nou țara, proprietățile fiindu-i confiscate în cursul anului 1948. Alegând calea monahismului, și-a luat numele monastic maica Alexandra și a fondat Mânăstirea ortodoxă Schimbarea la Față din Ellwood City (Pennsylvania), a cărei stareță a fost până la moarte. După căderea comunismului, a vizitat România o singură dată, în septembrie 1990
1909 – S-a născut Bazil Gruia (n. 5 ianuarie 1909, Cisteiul de Mureș, Alba – d. 7 octombrie 1995, Cluj-Napoca)
Poet, publicist, avocat. A urmat studii juridice la Cluj (1927–1932), fiind Doctor în drept (1932). Profesează avocatura la Cluj. Debutează cu poezii în revista liceului din Aiud, Ghionoaia și editorial cu volumul În țara toamnei (1929). Colaborează la Fire de tort din Turda, Unirea din Blaj, Patria din Cluj. După o lungă întrerupere, revine la literatură, adunându-și producția poetică în volumul Arderea etapelor, urmat de Patima albă, Efigiile riscului, Inscripții pe tăblițe de aer, Miraculoșii Alter Ego, Infinitul de fiecare zi, A patra dimensiune
1919 – S-au deschis lucrările Conferinţei de pace de la Paris (5 ianuarie 1919–8 ianuarie 1920)
Avea ca obiectiv dezbaterea noii configurații politico-teritoriale și rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare rezultate din Primul Război Mondial. Au participat 27 de state, printre care și România. Conferința avea ca scop elaborarea și semnarea tratatelor de pace între statele învingătoare (cu excepția Rusiei, atunci în plin război civil) și cele învinse în Primul Război Mondial. Președintele Conferinței a fost proclamat delegatul Franței, țară gazdă, Georges Clemenceau. Din delegația română făceau parte Ion I.C. Brătianu, șeful delegației, Al. Vaida-Voievod, C. Angelescu, Victor Antonescu
1934 – S-a format Guvernul Gheorghe Tătărăscu (1) (5 ianuarie–1 octombrie 1934)
Consiliu de miniștri liberal. Gheorghe Tătărăscu era unul dintre reprezentanţii tinerei generaţii liberale, însă simpatiile sale faţă de şeful statului erau cunoscute. În ciuda acestui fapt, Dinu Brătianu a păstrat conducerea partidului, dar un conflict între generaţii a fost inevitabil. În afara unor măsuri economice necesare în perioada crizei economice globale, în condiţiile manifestărilor extremiste şi anarhice, Gheorghe Tătărescu a apelat la o serie de măsuri de mână forte: prelungirea stării de asediu şi a cenzurii, dizolvarea grupărilor politice care atentau la siguranţa naţională, interzicerea publicaţiilor clandestine, întărirea executivului în defavoarea legislativului şi altele. Guvernările Tătărăscu au netezit calea instaurării dictaturii lui Carol al II-lea, prin ignorarea Parlamentului și guvernarea prin decrete-legi. La 1 octombrie 1934, premierul Gheorghe Tătărăscu a prezentat demisia Guvernului, dar Regele Carol al II-lea l-a însărcinat tot pe Tătărăscu să formeze un nou guvern, Guvernul Gheorghe Tătărăscu (2), între 2 octombrie 1934–28 august 1936
1943 – S-a născut Florian Lungu (n. 5 ianuarie 1943, Bucureşti)
Muzicolog, realizator şi prezentator de emisiuni de jazz, la radio şi televiziune, pianist, aranjor şi compozitor. A studiat pianul din copilărie, îndrumat de tatăl său, Nicolae Lungu, renumit în lumea muzicală românească pentru compoziţiile sale şi pentru activitatea de dirijor al corului Patriarhiei Române. Este absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” (1966), Secţia Compoziţie. Redactor şi apoi realizator de emisiuni la Societatea Română de Radiodifuziune (din 1967), jurnalist cu peste 2000 de articole publicate, circa 6000 de emisiuni la Radio şi nenumărate note de coperte la discurile româneşti de jazz, colaborator al Televiziunii Române începând din anii ’70 (peste 1000 de emisiuni), prezentator a numeroase concerte şi festivaluri din Capitală şi din ţară, referent al unor teme de jazz susţinute în cluburi, organizator al ciclurilor de concerte Perpetuum Jazz, Estival Jazz, coorganizator al concertelor Marele Jazz, autor al câtorva creaţii proprii de jazz, membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, profesor asociat de Istoria jazzului la Universitatea de Muzică din Bucuresti, apoi la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj
Florian Lungu – Cercuri
https://www.youtube.com/watch?v=I3j17Y0GLTw

1944 – S-a născut Nifon Mihăiță (n. 5 ianuarie 1944, Crețești-Vidra, județul interbelic Ilfov)
Arhiepiscop, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Exarh Patriarhal pentru relațiile Patriarhiei Române cu instituțiile creștine internaționale și cu instituțiile europene. Studiază la Seminarul Teologic București, absolvit în 1964, iar în 1968 încheie studiile universitare ale Facultății de Teologie București. Obține doctoratul în Teologie Biblică în 1971 și continuă studiile postuniversitare de doctorat în Anglia. Participă la cursuri post-doctorale în Israel la Colegiul Anglican din Ierusalim (1972), la Facultatea de Teologie a Universității din Geneva (1977–1978) și la Universitatea Catolică Sfântul Paul din Ottawa (1981). A fost profesor și pedagog la Seminarul Teologic București, secretar de redacție al Almanahului Bisericesc al Parohiei Române din Londra, starețul Mănăstirii Antim din București, redactor al revistei oficiale a Patriarhiei Române, Romanian Orthodox Church News, Episcop al Sloboziei și Călărașilor, Arhiepiscop al Târgoviștei și Mitropolit onorific cu titlu personal. Ziarul Evenimentul zilei a publicat, în 2 aprilie 2001, extrase dintr-o notă de convorbire din 1975, în care Nifon informa autoritățile comuniste asupra exilului românesc din Londra, oferind informații despre Ion Rațiu și fostul suveran Mihai al României, printre alții
1950 – S-a născut Ioan Petru Culianu (n. 5 ianuarie 1950, Iași – d. 21 mai 1991, Chicago)
Istoric al religiilor, scriitor și eseist american de origine română. S-a înscris în 1967 la Facultatea de Litere a Universității din București, absolvind secția de italiană cu teza Marsilio Ficino și platonismul în Renaștere. A fost coleg cu Silviu Angelescu, Victor Ivanovici, Dumitru Radu Popa, Șerban Anghelescu, prieten cu Dorin Liviu Zaharia. Fiind membru PCR, primește o bursă și reușește să plece, în iulie 1972, la cursurile de vară de la Perugia, Italia. După terminarea bursei solicită azil politic. Ca urmare, este internat într-un lagăr de refugiați din Latina unde suferă o depresie severă, având chiar o tentativă de sinucidere. Între 1973–1976 studiază istoria religiilor la Università Cattolica del Sacro Cuore din Milano, scrie lucrarea de licență Gnosticismo e pensiero moderno: H. Jonas (Gnosticismul și gândirea modernă în viziunea lui Hans Jonas), sub îndrumarea profesorului Ugo Bianchi. A fost profesor de istoria religiilor invitat la Divinity School, University of Chicago. Discipol și protejat al lui Mircea Eliade. A fost un critic foarte dur și lucid al regimului politic comunist, iar după decembrie 1989 a atacat virulent regimul neocomunist al lui Ion Iliescu (considerând revoluția drept o lovitură de stat pusă la cale în primul rând de KGB, care i-a sprijinit pe beneficiarii ei ulteriori). Documentele aflate în arhiva Securității au arătat că monitorizarea informativă a lui Culianu a continuat și în anii ´70–´80, după emigrarea sa în Occident, în dosarul CNSAS existând rapoarte despre el datate din 1973 sau 1984–1985, perioade în care se afla în lagărul de refugiați de la Latina și, respectiv, în Olanda, la Groningen. A fost asasinat prin împușcare în clădirea Universității din Chicago, după ce primise cartea verde și urma să fie angajat ca profesor asociat la Divinity School. Crima nu a fost elucidată. A scris: Hesperus, Pergamentul diafan, Eros şi magie în Renaştere
1961 – Inaugurarea Teatrului de Comedie din București
A fost înființat în toamna anului 1960 de către maestrul Radu Beligan, care a fost și primul director (1961-1969). Prima stagiune a început cu spectacolul Celebrul 702 de Alexandru Mirodan (secretar literar al teatrului), în regia lui Moni Ghelerter. Printre actorii care au jucat în primii ani pe această scenă se numără Radu Beligan, Ion Lucian, Ștefan Ciubotărașu, Florin Scărlătescu, Mircea Șeptilici, Dem Savu, Sanda Toma, Liliana Țicău, Iarina Demian, Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Melania Cîrje, Amza Pellea, Mihai Pălădescu, Dem Rădulescu, Ștefan Tapalagă, Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Valentin Plătăreanu
1967 – S-a născut Adrian Cioroianu (n. 5 ianuarie 1967, Craiova)
Autor, istoric, jurnalist, eseist și om politic, care a îndeplinit funcția de ministru al afacerilor externe. A urmat cursurile Facultății de Istorie de la Universitatea București (1988–1993), masteratul în istorie, finalizat cu Diplome d’Etudes et des Recherches Approfondies la Universitatea Laval din Quebec, Canada și cursuri de doctorat în istorie la aceeași universiate (1997–2002), finalizate prin susținerea tezei Mitul, Imaginea și Cultul liderului în România comunistă. De asemenea, a fost și bursier al Colegiului Noua Europă. Profesor universitar la Facultatea de Istorie de la Universitatea București, este autorul mai multor cărți de istorie a României (și în special de istorie a României comuniste). A fost membru al Grupului de Dialog Social, l s-a alăturat Partidului Național Liberal și a fost ales în Senatul României pentru județul Timiș. După aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, el a îndeplinit funcția de europarlamentar, membru în Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE) și vicepreședinte al Grupului ALDE din Parlamentul European. Din 2012 a fost decan al Facultății de Istorie a Universității din București, iar din 2015 este ambasador al României pe lângă UNESCO
1970 – A avut loc premiera filmului Reconstituirea
Film în regia lui Lucian Pintilie. Din distribuţie au făcut parte: George Mihăiţă, Vladimir Găitan, George Constantin, Ernest Maftei, Emil Botta. A fost interzis ulterior la difuzare de cenzura comunistă din România
1972 – A încetat din viață George Dan (n. 10 febuarie 1916, Cadievu, judetul Caliacra/Bulgaria) – d. 5 ianuarie 1972, București)
Poet şi traducător din poezia persană; a călătorit mult pe mare, către destinaţii orientale şi extrem-orientale, un poet prolific, de inspiraţie marină sau dunăreană
1977 – A început recensământul populaţiei şi al locuinţelor din România, încheiat la 12 ianuarie
Au fost înregistrate 21.559.910 persoane
1978 – A încetat din viață Dumitru Ciurezu (n. 7 noiembrie 1897, Pleniţa, Dolj – d. 5 ianuarie 1978, Sibiu)
Poet, participant în cadrul primului război mondial la luptele de la Oituz, membru al Uniunii Scriitorilor şi cercetător şef al Filialei din Cluj a Academiei Române
1981 – A încetat din viață Laura Dragomirescu (n. 19 ianuarie 1893, Craiova – d. 5 ianuarie 1981, Bucureşti)
Prozatoare și traducătoare din limba germană, preferând teatrul, a colaborat la Dunărea (Galaţi), Îndreptarea literară
1990 – Decretul-Lege nr. 4/05.01.1990 al CFSN privind organizarea și funcționarea Academiei Române
Instituţia a revenit la vechea ei denumire şi şi-a recăpătat statutul de cel mai înalt for ştiinţific şi cultural al ţării, reunind personalităţile de o deosebită valoare ale ştiinţei, tehnicii, învăţământului, culturii şi artei române, reprezentând spiritualitatea creatoare a naţiunii. Decretul-Lege consacra, totodată, caracterul autonom al funcţionării Academiei şi principiul promovării şi dezvoltării adevăratelor valori. Tuturor membrilor excluşi în 1948 de către regimul comunist din motive politice, Academia le-a recunoscut continuitatea apartenenţei lor la această instituţie. Membrii asociaţi, care în timpul regimului comunist şi-au pierdut această calitate, pentru că plecaseră permanent din ţară, au fost şi ei reabilitaţi
1990 – A luat fiinţă Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România
Forum tutelar al minorității cehe și slovace din ţara noastră, scopul uniunii fiinde păstrarea şi dezvoltarea identităţii naţionale şi culturale a slovacilor şi cehilor din România, dar şi reprezentarea acestor două minorităţi, apărarea drepturilor şi libertăţilor lor democratice
1997 – A încetat din viață Aurora Ienei (n. 28 aprilie 1938, Abrud, Alba – d. 5 ianuarie 1997, București)
Pianistă dedicată interpretării enesciene, profesoară de pian, a fost singura interpretă al întregii opere a lui Enescu, interpretând și câteva prime audiții ale compozițiilor maestrului
2010 – A încetat din viață Toni Tecuceanu (n. 13 ianuarie 1972, București – d. 5 ianuarie 2010, București)
Actor de comedie, cunoscut ca membru al emisiunii de divertisment Cronica Cârcotașilor, a luat parte în misiuni de menținere a păcii sub comanda ONU (Căștile Albastre)

_Adunarea Electivă a Moldovei a ales în unanimitate ca domnitor pe Alexandru Ioan Cuza, 1859 _

#Romaniafrumoasa #IstoriaRomaniei #todaysmemory
Photo
Add a comment...

Post has shared content
ĐÚNG ĐÍCH ẮT SẼ THÀNH
******
Vươn lên nhờ nghị lực
Tự tin nơi chính mình
Khó khăn không sờn chí
Đúng đích ắt sẽ thành.

ĐOAN TRANG NGUYỄN
Chào ngày mới cát tường!
Photo
Add a comment...

Post has shared content

Post has shared content
Add a comment...

Post has shared content
Add a comment...
Wait while more posts are being loaded