Profile cover photo
Profile photo
Ivona Maris
631 followers
631 followers
About
Ivona's posts

Post has shared content
În 1937, scriitorul și excentricul britanic Sacheverell Sitwell face o vizită în România la invitația prințesei Anei-Maria Callimachi, voiaj în urma căruia este publicat la Londra, volumul Romanian Journey. În 1940, prințesa Ana-Maria Callimachi va părăsi România și, la încurajarea lui Sacheverell și a Georgiei Sitwell, își va publica memoriile, în 1949, în Anglia. Fiecare dintre ei își va dedica volumul celuilalt, motiv pentru care vă recomand să citiți împreună "Călătorie în România" și "Lumea era toată a mea".
Nu știu sigur dacă prințesa Ana-Maria Callimachi l-a ajutat în stabilirea traseului, însă pe masură ce mă apropiam đe sfârșitul volumului din care, la tot pasul, străbătea profunda admirație a lui Sitwell petru tot ceea ce înseamnă cultură și artă bizantină, îmi dădeam seama că nu putea exista o încheiere mai inspirată pentru acestă călătorie în România.
"Această primă imagine a bisericii pictate de la Sucevița este una dintre cele mai impresionante revelații ale întregii lumi bizantine. Aceasta înseamnă că, în timp ce lumea clasică are Parthenonul, templele de la Girgenti, Colosseumul, lumea gotică fațadele de la Chartres sau Wells, Renașterea, colonadele de la Sfântul Petru sau fântânile și grădinile de la Versailles, biserica pictată de la Sucevița este de o importanță egală în lumea artei de care aparține."
Am încercat să pun pe hartă locurile pe care Sir Sacheverell Sitwell le-a vizitat în timpul călătoriei sale prin România. Sper să nu fi uitat ceva. Mintea sa găsea veșnic comparații astfel încât nu de putine ori e posibil să uiți unde te afli. Cert este că circuitul său a mai inspirat și alți străini dornici să descopere România văzută de Sitwell, sau ce a mai rămas din ea, deci poate vă inspiră și pe voi.
http://www.dinmansarda.com/calatoria-lui-sir-sacheverell-sitwell-romania-interbelica/

Post has shared content
În 1937, scriitorul și excentricul britanic Sacheverell Sitwell face o vizită în România la invitația prințesei Anei-Maria Callimachi, voiaj în urma căruia este publicat la Londra, volumul Romanian Journey. În 1940, prințesa Ana-Maria Callimachi va părăsi România și, la încurajarea lui Sacheverell și a Georgiei Sitwell, își va publica memoriile, în 1949, în Anglia. Fiecare dintre ei își va dedica volumul celuilalt, motiv pentru care vă recomand să citiți împreună "Călătorie în România" și "Lumea era toată a mea".
Nu știu sigur dacă prințesa Ana-Maria Callimachi l-a ajutat în stabilirea traseului, însă pe masură ce mă apropiam đe sfârșitul volumului din care, la tot pasul, străbătea profunda admirație a lui Sitwell petru tot ceea ce înseamnă cultură și artă bizantină, îmi dădeam seama că nu putea exista o încheiere mai inspirată pentru acestă călătorie în România.
"Această primă imagine a bisericii pictate de la Sucevița este una dintre cele mai impresionante revelații ale întregii lumi bizantine. Aceasta înseamnă că, în timp ce lumea clasică are Parthenonul, templele de la Girgenti, Colosseumul, lumea gotică fațadele de la Chartres sau Wells, Renașterea, colonadele de la Sfântul Petru sau fântânile și grădinile de la Versailles, biserica pictată de la Sucevița este de o importanță egală în lumea artei de care aparține."
Am încercat să pun pe hartă locurile pe care Sir Sacheverell Sitwell le-a vizitat în timpul călătoriei sale prin România. Sper să nu fi uitat ceva. Mintea sa găsea veșnic comparații astfel încât nu de putine ori e posibil să uiți unde te afli. Cert este că circuitul său a mai inspirat și alți străini dornici să descopere România văzută de Sitwell, sau ce a mai rămas din ea, deci poate vă inspiră și pe voi.
http://www.dinmansarda.com/calatoria-lui-sir-sacheverell-sitwell-romania-interbelica/

Post has attachment
În 1937, scriitorul și excentricul britanic Sacheverell Sitwell face o vizită în România la invitația prințesei Anei-Maria Callimachi, voiaj în urma căruia este publicat la Londra, volumul Romanian Journey. În 1940, prințesa Ana-Maria Callimachi va părăsi România și, la încurajarea lui Sacheverell și a Georgiei Sitwell, își va publica memoriile, în 1949, în Anglia. Fiecare dintre ei își va dedica volumul celuilalt, motiv pentru care vă recomand să citiți împreună "Călătorie în România" și "Lumea era toată a mea".
Nu știu sigur dacă prințesa Ana-Maria Callimachi l-a ajutat în stabilirea traseului, însă pe masură ce mă apropiam đe sfârșitul volumului din care, la tot pasul, străbătea profunda admirație a lui Sitwell petru tot ceea ce înseamnă cultură și artă bizantină, îmi dădeam seama că nu putea exista o încheiere mai inspirată pentru acestă călătorie în România.
"Această primă imagine a bisericii pictate de la Sucevița este una dintre cele mai impresionante revelații ale întregii lumi bizantine. Aceasta înseamnă că, în timp ce lumea clasică are Parthenonul, templele de la Girgenti, Colosseumul, lumea gotică fațadele de la Chartres sau Wells, Renașterea, colonadele de la Sfântul Petru sau fântânile și grădinile de la Versailles, biserica pictată de la Sucevița este de o importanță egală în lumea artei de care aparține."
Am încercat să pun pe hartă locurile pe care Sir Sacheverell Sitwell le-a vizitat în timpul călătoriei sale prin România. Sper să nu fi uitat ceva. Mintea sa găsea veșnic comparații astfel încât nu de putine ori e posibil să uiți unde te afli. Cert este că circuitul său a mai inspirat și alți străini dornici să descopere România văzută de Sitwell, sau ce a mai rămas din ea, deci poate vă inspiră și pe voi.
http://www.dinmansarda.com/calatoria-lui-sir-sacheverell-sitwell-romania-interbelica/

Post has shared content
Lumea de ieri a lui Stefan Zweig e toată lumea Anei Maria Callimachi, amândouă fiind amintirile unor europeni, din multe puncte de vedere cu mult mai europeni decât suntem noi, acum. Însă tonul Anei Maria Callimachi, în ciuda tuturor pierderilor, spre deosebire adâncul sentiment de tristețe și deznădejde care răzbate din volumul lui Zweig, este cu mult mai optimist, chiar și la apusul unei lumi. Această capacitate de adaptare a unor vlăstare nobile străpunge timpurile și, într-un fel, învinge revoluțiile, având capacitatea de a trece prin sită, bucuria de tristețea, găsind tot timpul suficiente resurse pentru a mai trăi cu curiozitatea unui copil încă o zi.
"Fie ca zilele mele de ieri, mult mai numeroase decât cele despre care am scris aici, să nu-mi pună în umbră puținele zile de mâine."
Astfel își încheie memoriile o prințesă, căsătorită Callimachi și născută Văcărescu, deci, cu origini care se pierd în secolele din istoria Țărilor Române.
Lumea era toată a mea. Amintirile unei prințese - Ana-Maria Callimachi a apărut în Colecția "Istorie cu blazon", coordonată de Filip-Lucian Iorga, la Editura Corint.
#istoriecublazon #corintistorie #cemaicitim #descoperindRomania
http://www.dinmansarda.com/lumea-era-toata-a-mea-amintirile-unei-printese-amintiri-despre-europa/

Post has shared content
Lumea de ieri a lui Stefan Zweig e toată lumea Anei Maria Callimachi, amândouă fiind amintirile unor europeni, din multe puncte de vedere cu mult mai europeni decât suntem noi, acum. Însă tonul Anei Maria Callimachi, în ciuda tuturor pierderilor, spre deosebire adâncul sentiment de tristețe și deznădejde care răzbate din volumul lui Zweig, este cu mult mai optimist, chiar și la apusul unei lumi. Această capacitate de adaptare a unor vlăstare nobile străpunge timpurile și, într-un fel, învinge revoluțiile, având capacitatea de a trece prin sită, bucuria de tristețea, găsind tot timpul suficiente resurse pentru a mai trăi cu curiozitatea unui copil încă o zi.
"Fie ca zilele mele de ieri, mult mai numeroase decât cele despre care am scris aici, să nu-mi pună în umbră puținele zile de mâine."
Astfel își încheie memoriile o prințesă, căsătorită Callimachi și născută Văcărescu, deci, cu origini care se pierd în secolele din istoria Țărilor Române.
Lumea era toată a mea. Amintirile unei prințese - Ana-Maria Callimachi a apărut în Colecția "Istorie cu blazon", coordonată de Filip-Lucian Iorga, la Editura Corint.
#istoriecublazon #corintistorie #cemaicitim #descoperindRomania
http://www.dinmansarda.com/lumea-era-toata-a-mea-amintirile-unei-printese-amintiri-despre-europa/

Post has attachment
Lumea de ieri a lui Stefan Zweig e toată lumea Anei Maria Callimachi, amândouă fiind amintirile unor europeni, din multe puncte de vedere cu mult mai europeni decât suntem noi, acum. Însă tonul Anei Maria Callimachi, în ciuda tuturor pierderilor, spre deosebire adâncul sentiment de tristețe și deznădejde care răzbate din volumul lui Zweig, este cu mult mai optimist, chiar și la apusul unei lumi. Această capacitate de adaptare a unor vlăstare nobile străpunge timpurile și, într-un fel, învinge revoluțiile, având capacitatea de a trece prin sită, bucuria de tristețea, găsind tot timpul suficiente resurse pentru a mai trăi cu curiozitatea unui copil încă o zi.
"Fie ca zilele mele de ieri, mult mai numeroase decât cele despre care am scris aici, să nu-mi pună în umbră puținele zile de mâine."
Astfel își încheie memoriile o prințesă, căsătorită Callimachi și născută Văcărescu, deci, cu origini care se pierd în secolele din istoria Țărilor Române.
Lumea era toată a mea. Amintirile unei prințese - Ana-Maria Callimachi a apărut în Colecția "Istorie cu blazon", coordonată de Filip-Lucian Iorga, la Editura Corint.
#istoriecublazon #corintistorie #cemaicitim #descoperindRomania
http://www.dinmansarda.com/lumea-era-toata-a-mea-amintirile-unei-printese-amintiri-despre-europa/

Post has shared content
Există oare vreo grădină în care să nu existe măcar un arbust de liliac? Greu de crezut! Însă acest arbust, pe care îl considerăm atât de comun, în zilele noastre, a reprezentat pasiunea de o viață pentru un francez, pe nume Victor Lemoine, horticulor care ne-a lăsat o impresionantă moștenire; pe lângă hibrizii de liliac și nenumărați hibrizi de hortensie, geranium, deuția, gladiolă, astilbe, degețel, bujor, penstemon, weigela și altele. Un adevărat erou al horticulturii!
http://www.dinmansarda.com/povestea-liliacului/


Post has shared content
Există oare vreo grădină în care să nu existe măcar un arbust de liliac? Greu de crezut! Însă acest arbust, pe care îl considerăm atât de comun, în zilele noastre, a reprezentat pasiunea de o viață pentru un francez, pe nume Victor Lemoine, horticulor care ne-a lăsat o impresionantă moștenire; pe lângă hibrizii de liliac și nenumărați hibrizi de hortensie, geranium, deuția, gladiolă, astilbe, degețel, bujor, penstemon, weigela și altele. Un adevărat erou al horticulturii!
http://www.dinmansarda.com/povestea-liliacului/


Post has attachment
Există oare vreo grădină în care să nu existe măcar un arbust de liliac? Greu de crezut! Însă acest arbust, pe care îl considerăm atât de comun, în zilele noastre, a reprezentat pasiunea de o viață pentru un francez, pe nume Victor Lemoine, horticulor care ne-a lăsat o impresionantă moștenire; pe lângă hibrizii de liliac și nenumărați hibrizi de hortensie, geranium, deuția, gladiolă, astilbe, degețel, bujor, penstemon, weigela și altele. Un adevărat erou al horticulturii!
http://www.dinmansarda.com/povestea-liliacului/


Post has shared content
"Viața păstorului. O poveste din Lake District" de James Rebanks apărută în Colecția Narator, editura Publica, nu se dorește a fi un tratat despre creșterea oilor și nici ghid turistic; fiecare anotimp reprezintă o etapă importantă din viața fermierului și a comunității în care trăiește. Este mai degrabă povestea moștenirii istorice a unui ținut, care poate să fie Lake District, dar la fel de bine poate să fie orice alt colț de lume, care se zbate între nevoia de industrializare și eficientizare economică și nevoia de păstrare a identității. Este conflictul dintre nou, modern și străvechi. Este povestea moștenirilor personale; este povestea lui James și a familiei sale, a bunicilor și strămoșilor lui, însă, din anumite puncte de vedere în ea găsesc și povești ale bunicilor mei. Este o carte despre noi, despre familie, rădăcini și identitate. Este o poveste despre lucrurile după care alergăm să le găsim în alte locuri, uitând unde este "acasă" și de ce "acasă" este "acasă".

Pentru James Rebanks, însă Lake District a fost întotdeauna acasă:

"Poate să pară o lipsă de imaginație sau de spirit de aventură, dar nu-mi pasă. Iubesc locul ăsta; pentru mine reprezintă începutul și sfârșitul lumii și de aceea oriunde altundeva mă simt ca nicăieri."

#LakeDistrict #amfostaici #cemaicitim
http://www.dinmansarda.com/viata-pastorului-o-poveste-din-lake-district/

Wait while more posts are being loaded