Profile cover photo
Profile photo
Lavi HD
263 followers -
Ei zboară ca vulturii... Isaia 40:31
Ei zboară ca vulturii... Isaia 40:31

263 followers
About
Lavi HD's posts

Post has attachment
Odată mi-a zis, că oamenii îmi vor spune multe, dar că eu nu trebuie să iau în considerare decât ceea ce îmi este de folos. Că nu trebuie să pun la suflet vorbele care rănesc și oamenii răutăcioși care râd pe seama mea. 

Post has attachment
Pe vremea când locuiam în orașul meu natal, am cunoscut o fată. Numele ei era Cristina. Era mai mare decât mine și locuia cu noi, în gazdă. Nu știu dacă a realizat vreodată cât de mult a însemnat pentru mine, dar ea este unul dintre oamenii care m-au ajutat să cresc.

Eram încă o copilă când am întâlnit-o pentru prima oară, aveam vreo 12 ani și eram pusă pe șotii. Deși multe amintiri din acea perioadă îmi sunt șterse, chipul ei nu am să îl pot uita niciodată. Avea un zâmbet dulce pe față și o privire blândă era presărată în niște ochi frumoși. Un glas cald și un suflet bun.

Cristina mi-a pictat viața. A fost ca și o soră mai mare pentru mine. Dormeam împreună, împărțeam mâncarea, râdeam și uneori chiar plângeam pe umărul ei. Părea să știe mai multe decât spune și îmbrățișarea ei era ca un cer plin de stele, ceva din care nu m-aș mai fi desprins niciodată.

Odată mi-a zis, că oamenii îmi vor spune multe, dar că eu nu trebuie să iau în considerare decât ceea ce îmi este de folos. Că nu trebuie să pun la suflet vorbele care rănesc și oamenii răutăcioși care râd pe seama mea. https://lavii-osperanta.blogspot.ro/2017/07/numele-ei-era-cristina.html

Post has attachment
Public
Pe vremea când locuiam în orașul meu natal, am cunoscut o fată. Numele ei era Cristina. Era mai mare decât mine și locuia cu noi, în gazdă. Nu știu dacă a realizat vreodată cât de mult a însemnat pentru mine, dar ea este unul dintre oamenii care m-au ajutat să cresc.

Eram încă o copilă când am întâlnit-o pentru prima oară, aveam vreo 12 ani și eram pusă pe șotii. Deși multe amintiri din acea perioadă îmi sunt șterse, chipul ei nu am să îl pot uita niciodată. Avea un zâmbet dulce pe față și o privire blândă era presărată în niște ochi frumoși. Un glas cald și un suflet bun.

Cristina mi-a pictat viața. A fost ca și o soră mai mare pentru mine. Dormeam împreună, împărțeam mâncarea, râdeam și uneori chiar plângeam pe umărul ei. Părea să știe mai multe decât spune și îmbrățișarea ei era ca un cer plin de stele, ceva din care nu m-aș mai fi desprins niciodată.

Odată mi-a zis, că oamenii îmi vor spune multe, dar că eu nu trebuie să iau în considerare decât ceea ce îmi este de folos. Că nu trebuie să pun la suflet vorbele care rănesc și oamenii răutăcioși care râd pe seama mea. 

Post has attachment
Întotdeauna mi-au plăcut poveștile de dragoste. Pot spune că sunt o romantică incurabilă. Am citit romane de dragoste și m-am uitat la filme. Mă uit și la societatea în care trăim astăzi, dragostea însă pare așa superficială, pentru că de fapt, îi pierdem esența.
Dragostea pare să fie despre cât de bine ne simțim și cât de frumos e totul, despre cum nu ai ochi decât pentru ea/el și cum lumea ți se schimbă. Dragostea pare să fie despre sex, despre plăcere și pasiune, câteva lucruri împărtășite și tă-dam, avem dragoste.

Nimeni nu vorbește despre fața ascunsă a dragostei, despre ceea ce dragostea înseamnă de fapt. Ce se întâmplă atunci când ieșim de sub denumirea de ”îndrăgostiți”, ce se întâmplă atunci când timpul își pune amprenta pe voi și poate nu mai ai chef să stai toată ziua nas în nas cu ea și să o admiri sau să îi faci mofturile?
https://lavii-osperanta.blogspot.ro/2017/07/despre-fata-ascunsa-dragostei.html

Post has attachment
https://lavii-osperanta.blogspot.ro/2017/07/despre-fata-ascunsa-dragostei.html

Întotdeauna mi-au plăcut poveștile de dragoste. Pot spune că sunt o romantică incurabilă. Am citit romane de dragoste și m-am uitat la filme. Mă uit și la societatea în care trăim astăzi, dragostea însă pare așa superficială, pentru că de fapt, îi pierdem esența.
Dragostea pare să fie despre cât de bine ne simțim și cât de frumos e totul, despre cum nu ai ochi decât pentru ea/el și cum lumea ți se schimbă. Dragostea pare să fie despre sex, despre plăcere și pasiune, câteva lucruri împărtășite și tă-dam, avem dragoste.

Nimeni nu vorbește despre fața ascunsă a dragostei, despre ceea ce dragostea înseamnă de fapt. Ce se întâmplă atunci când ieșim de sub denumirea de ”îndrăgostiți”, ce se întâmplă atunci când timpul își pune amprenta pe voi și poate nu mai ai chef să stai toată ziua nas în nas cu ea și să o admiri sau să îi faci mofturile?

Post has attachment
Public
Mi-a luat destul de mult timp să învăț că nu primim toți aceleași lecții de la viață și nu toți avem același drum.
Treceam pe lângă oameni și îmi spuneam că ei nu văd lucrurile ca mine. Era adevărat. Pentru că suntem diferiți, gândim diferit, avem experiențe de viață diferite și mergem pe drumuri diferite. Chiar dacă avem același Dumnezeu, chiar dacă suntem prieteni.

Nu puteam să înțeleg cum Dumnezeu îmi poate vorbi mie în legătură cu ceva, cum mă poate învăța anumite lucruri dar fără să-i implice și pe oamenii din jurul meu. Îl întrebam pe Dumnezeu: ”Ei de ce nu știu? Nu i-ai învățat?” Și nu înțelegeam de ce răspunsul Lui era nu.

Post has attachment
Public
Întotdeauna mi-au plăcut poveștile de dragoste. Pot spune că sunt o romantică incurabilă. Am citit romane de dragoste și m-am uitat la filme. Mă uit și la societatea în care trăim astăzi, dragostea însă pare așa superficială, pentru că de fapt, îi pierdem esența.
Dragostea pare să fie despre cât de bine ne simțim și cât de frumos e totul, despre cum nu ai ochi decât pentru ea/el și cum lumea ți se schimbă. Dragostea pare să fie despre sex, despre plăcere și pasiune, câteva lucruri împărtășite și tă-dam, avem dragoste.

Nimeni nu vorbește despre fața ascunsă a dragostei, despre ceea ce dragostea înseamnă de fapt. Ce se întâmplă atunci când ieșim de sub denumirea de ”îndrăgostiți”, ce se întâmplă atunci când timpul își pune amprenta pe voi și poate nu mai ai chef să stai toată ziua nas în nas cu ea și să o admiri sau să îi faci mofturile?

Post has attachment
Public
Obosită
Sunt așa obosită. De câteva zile nu pot decât să oftez și să zic: sunt așa obosită. Uneori lacrimile se strâng în ochi, se adună și încep să cadă. Nu le dorește nimeni. Încerc să fiu tare. Respir încet. Inima mă apasă din ce în ce mai tare și simt cum totul...

Post has attachment
Public
Nu vei ști niciodată ce ai făcut pentru cel de lângă tine, ce fel de urmă ai lăsat, în ce mod ți-ai pus amprenta. Uneori poți lumina, poți lua o bucățică din soare și o poți pune în sufletul cuiva. Alteori poți răni o inimă plăpândă.

Astăzi am să îți povestesc despre o profesoară de religie. Acum câțiva ani în urmă, pe când eram încă la liceu, a trebuit să merg să mă întâlnesc cu profesoara de religie. Înainte să plec, a scos niște foi A4 și mi le-a întins. Îmi cunoștea familia. Mi-a zâmbit duios și mi-a spus: uite, ceva pentru mătușa ta.
Am luat foile, am mulțumit și am plecat.
Eu sunt o fire curioasă. Mi-au plăcut din totdeauna lucrurile, orice fel de lucruri. Pe acele foi, era scris cu culori diferite. Mi-a plăcut asta. Am răsfoit foile, însă nu păreau să îmi trebuiască. Același lucru l-a gândit și mătușa, când am ajuns acasă, mi-a zis să le țin eu.

Post has attachment
Public
Am citit astăzi comentariul unei persoane care zicea ceva de acest gen: ”nu înțeleg de ce oamenii zic că Dumnezeu i-a adus împreună și după un an se despart”.

Nu știu dacă există suflete pereche, dar știu că Dumnezeu scrie povești de dragoste pentru cei care doresc asta, pentru cei care îl implică în viața lor pe Dumnezeu.

Când Dumnezeu îți scrie povestea de dragoste urmează niște pași:

1. Dumnezeu începe cu tine. Te modelează, te prelucrează. Te trece uneori prin probe și te ajută să devii persoana potrivită. Dumnezeu investește în tine.

2. Dumnezeu are grijă ca tu să întâlnești persoana potrivită. Cred că ai observat și tu că există unii oameni cu care poți crea o legătură ușor, sunt acei oameni care par să meargă în aceeași direcție cu tine. Și totuși, nu toți sunt ceea ce tu ai nevoie. Dacă rămâi ancorat în El, Dumnezeu te va conduce către omul de care ai nevoie.

3. Împletește funia în trei. Nu veți fi niciodată suficienți atâta timp cât sunteți doar voi doi. Dumnezeu trebuie să fie în centrul armoniei voastre. El, Cel care v-a unit trebuie să rămână în voi.
Wait while more posts are being loaded