Profile cover photo
Profile photo
alexandra neagu
3,966 followers -
Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare.
Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare.

3,966 followers
About
Posts

Post has shared content

Motto:’’Tot ce am trăit în zadar s-a făcut zid.
Tot ce am înţeles s-a făcut fereastră’’
(N.Stănescu)

Fac ce fac şi –mi mai caut prin viaţă...
umblu desculţă prin trecut
undeva se aude scârtâitul podelelor învechite
mai am de căutat nişte răspunsuri
şi răscolesc şi răscolesc...
până am impresia că mă depărtez de adevăr
trăind în marea lume de oameni răniţi

Mai am de lucru cu mine,
iar ţie, vreau să-ţi ocup timpul
şi anotimpul cu viaţă mea
pentru că redescopăr iubirea
aştept din clipă-n clipă să-mi încep viaţa
mai am monezi de aruncat în fântâni
în cercuri numele tău să mi se arate-

Mi-e teamă de o zi
când mi se va termină cerneală din stele
şi nu va mai exista viaţă după poezie
nu ştiu ce caut în cufere,
de ce repar ceasuri vechi
o parte din mine locuieşte altundeva
numai tu spui că vine o toamna frumoasă
şi să mă adun pe de-a-ntregul în braţele tale
că şi ţie ţi-e dor de un întreg...
BUNĂ DIMINEAŢA!

Nu..nu voi uita,
am două braţe de întins
către ceilalţi...
imposibil de ucis
îmi este visul !

Cu cete de porumbei
în spate
trec peste dimineţile toate
respirînd aroma din raze
şi cântând.

Ţie ti-e groază de nimcuri,
dar eu mă scald în ele
şi râd
şi sper şi mi-e lumină,
tot timpul
nu, din când în când!
Photo
Add a comment...

Post has attachment

Post has attachment
Add a comment...

Post has shared content
Add a comment...

Post has shared content

Simfonia regretelor

Privesc în zare răsăritul
În clipe ce mustesc de dor,
Eu sunt pe mare rătăcitul
Uitat de orele ce mor,

Uitat de timp precum o frunză
Ce căptușește pașii tăi
În vara ce încet se scuză
Când se ascunde printre văi,

Privesc departe asfințitul
Și lupta ce se dă în cer,
Tot sper că poate infinitul
Învie stelele ce pier,

Ascult spre seară simfonia
Regretelor că am greșit
Și-adun în frunze nebunia
Trecutei veri ce s-a sfârșit,

Privesc în zare, nu știu unde,
Parcă plutesc ca un condor
Și simt cum flacără mă arde
Până rămâne numai dor.

Valer Popean Târnăveni
Add a comment...

Post has shared content
In urma unui accident, un tip ramane fara penis. Chirurgul spitalului ii spune:
- Domnule, ai noroc. Avem un bogat sortiment de organe din care iti poti alege unul pentru transplant. Ce zici de asta de 12 cm ?
- Ce naiba, domnule doctor, am eu fata de 12 cm ?
- Atunci asta de 18 cm ?
- Fii serios, domnule, ce, eu sunt pustan?
... Doctorul ii face atunci o alta oferta:
- Dar de asta de 25 cm ce zici?
- Ei, da, asa mai merge. Dar acelasi model pe alb nu aveti ?!!!!


Un arab către o romancă:
- Căsătoreşte-te cu mine, frumuseţe. Vei avea aur si argint si palatul meu va fi a ta casă..Vei fi a şaptea mea soţie..
- Du-te, mă, d-acilea! Numai după p**a nu mai stătusem eu la coadă!
Add a comment...

Post has shared content
Image result for une bouteille de roms

Vai de ea!
amantaCompetiția pentru atenția regelui putea fi feroce. Nell Gwynne, amanta lui Carol al II-lea, regele Angliei între 1660 și 1685, și-a invitat odată rivala, pe Moll Davis, să împartă un platou de delicatese, peste care Nell presărase un laxativ. În noaptea aceea, când Moll era încătușată în îmbrățișarea amoroasă a lui Carol al II-lea, natura își spuse cuvântul brusc și imperios. Vai de Moll! Regele n-a suportat șocul și a renunțat la ea!

S-a înșelat!
nero
Împăratul Nero, temându-se de moarte, a consultat Oracolul din Delphi, de la care a primit următorul răspuns: Așteaptă-te la ce e mai rău de la 73.
Încurajat, a crezut că va trăi până la 73 de ani. Dar a fost dat jos de pe tron și obligat să se sinucidă la 31 de ani. S-a dovedit că 73 era vârsta succesorului său, Galba!

Setea lui Strindberg
august-strindbergScriitorul suedez August Strindberg (1849-1912) se afla cu un prieten într-un restaurant parizian. După ce a băut mai multe sticle de vin, Strindberg și-a scos portofelul, privindu-i atent interiorul.
– Ce studiezi acolo? l-a întrebat prietenul.
– Să văd dacă mai poate să-mi fie sete! a răspuns scriitorul.

Ultimul lucru pe care l-aș face
Lord PalmerstonCând doctorul îl preveni că starea lui era foarte gravă, Lordul Palmerston (1784-1865), care nu se vedea deloc în postura de muribund, răspunse neîncrezător:
„Să mor? Doctore dragă! Dar e ultimul lucru pe care l-aș face!”


O anecdotă cu Sigmund Freud
freud si grimaldiUn gentleman, trecând prin Viena, pe la începutul secolului XX, se simțea extrem de deprimat, ba chiar încercat de gânduri sinucigaşe – de aceea s-a dus la Sigmund Freud.
Freud l-a ascultat timp de o oră, apoi a spus:
– Starea dumneavoastră este atât profundă, cât şi serioasă. Ea nu poate fi tratată într-o singură şedinţă. Trebuie să beneficiați de tratament adecvat, care poate dura câțiva ani. Între timp, totuşi, ar fi bine să încercați să vă destindeți. În Viena tocmai a sosit marele Grimaldi, clovnul, şi spectatorii se tăvălesc de râs la glumele lui. Mergeți la un spectacol de-al său. Timp de două ore, vă veți distra, cu siguranță, şi asta poate avea un efect benefic pentru mai multe zile.
– Îmi pare rău, a răspuns gentlemanul deprimat, dar îmi este imposibil.
– De ce? a întrebat Freud.
– Pentru că eu sunt Grimaldi!
Tiranul și muzicantul
muzicianUn muzicant se plângea lui Dionisie, tiranul Siracuzei, că nu și-a ținut cuvântul și că după ce i-a cântat mult timp nu l-a răsplătit cu nimic. Dionisie îi răspunse:
– Nu te mai plânge degeaba, fiindcă nu ne datorăm nimic unul altuia. Tu mi-ai mângâiat urechea cu acorduri plăcute, iar eu te-am hrănit în schimb cu iluzii plăcute.
Cum şi-a dat seama Lovinescu că este bătrân şi bolnav
lovinescu eugenPovesteşte Şerban Cioculescu: „Lovinescu era bolnav şi nu-şi dădea seama. Bărbatul robust pierea, zi de zi, văzând cu ochii, fără să simtă nicio durere. Într-o zi, mi-a spus:
– Ştii, don Cioculescu, că sunt bătrân şi bolnav?
– D-voastră, maestre? Arătaţi cât se poate de bine, răspunsei, cu o pioasă minciună.
– Nu e aşa. Dar până astăzi n-am bănuit nimic. La prânz, după vizita mea obişnuită la librăria „Cioflec”, simţindu-mă cam obosit, am luat de la Universitate tramvaiul 14 să mă duc acasă. Şi cum înaintam în vagonul care era plin, am auzit o voce mustrătoare, în spatele meu:
– Tinere, nu ţi-e ruşine să stai jos, când domnul e bătrân şi bolnav?
Tânărul mi-a dat locul, iar eu, ajuns acasă, m-am uitat în oglindă şi am recunoscut că este aşa:
– Sunt bătrân şi bolnav, don Cioculescu.”
Arta de a face nodul
spanzuratoareVictor Hugo, fidel ororii sale contra pedepsei cu moartea, protestase împotriva unei execuții capitale la Guernesey, care, din cauza neîndemânării călăului se transformase într-o lungă tortură. Hugo scrisese cu amărăciune lordului Palmerston:
„Îl spânzurați pe acest om, domnule. Foarte bine, vă felicit. Într-o zi, acum câțiva ani, am luat masa cu dumneavoastră. Îmi închipui că ați uitat împrejurarea; eu însă mi-o amintesc. Ceea ce m-a frapat atunci la dumneavoastră a fost chipul perfect în care era aranjată cravata. Mi s-a spus că sunteți celebrul în arta de a-i face nodul. Observ că știți să faceți nodul și pentru alții!

Chamfort

Legile lui Moise o condamnau la moarte pe femeia adulteră.
În Egipt îi tăiau nasul, la Roma capul. În Franţa de azi, dacă e prinsă, lumea râde de bărbatul ei.Chamfort
Naivitate
scriitorParis, 1961. Soția ministrului agriculturii din Canada, așezată lângă scriitorul și omul politic Andre Malraux, la dineul de la Elysee, a remarcat:
– Domnule Malraux, dumneavoastră vorbiți atât de bine; ar trebui să scrieți !



Add a comment...

Post has shared content

Nu vreau pe-astă lume bogăție,
tot alergând, vom deveni posaci,
sufletul ne poartă în sclavie,
oricum de-aici toți vom pleca săraci.

Nu vreau pe-astă lume dușmănie,
să otrăvim pământul când plecăm,
semănăm în el doar insomnie,
în veci va fi păcat să îl săpăm.

Nu vreau pe-astă lume-atâtea lacrimi,
tot ce-i rău, pe lângă noi să treacă,
cum ne stăpânesc prea multe patimi,
iadul și cu raiul, nu se-mpacă.

Tot ce vreau, e să rămânem oameni,
căci viața e prea scurtă pe pământ,
am uitat de mult că suntem semeni,
și am uitat de Dumnezeu cel Sfânt…

Autor, Mihail Janto
Add a comment...

Post has attachment
Add a comment...

Post has shared content
Wait while more posts are being loaded