12 Ianuarie în istoria României

1483 – Căsătoria Olenei, fiica lui Ștefan cel Mare, cu Ivan, fiul marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III–lea
Olena (Elena), numită ulterior de către ruşii moscoviţi Voloşanca (românca) este fiica domnitorului Moldovei Ştefan cel Mare cu prima sa soţie Doamna Evdokia Olelkovici de Kiev. Ivan Ivanovici cel Tînăr (15 februarie 1458–7 martie 1490) este feciorul moştenitor al cneazului Moscovei Ivan III-lea Vasilievici cel Mare cu prima sa soţie Maria Borisovna, fiica marelui cneaz de Tveri, Boris Alexandrovici. În calitate de nepot al lui Mihail de Tveri, care nu avea feciori, Ivan cel Tînăr putea pretinde la moştenirea cnezatului Tveri. Din 1471 era asociat la domnia tatălui său
http://www.istoria.md/articol/823/Olena__Elena_Volo%C5%9Fanca_,_fiica_lui_%C5%9Etefan_cel_Mare_al_Moldovei

1669 – A apărut în Franța lucrarea lui Nicolae Milescu Spatarul, Ecrit d’un Seigneur moldave
În 1667, pe când se găsea la Stockholm, la cererea ambasadoruIui Franţei în Suedia, marchizul Arnauld de Pomponne, Nicolae Milescu a scris un scurt tratat dogmatic-apologetic, în care expunea învăţătura ortodoxă despre prefacerea Sfintelor Daruri. A fost redactat în latineşte şi greceste şi intitulat Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens, id est sensus Ecclesiae Orientalis, scilicet graece de transsubstantione Corporis Domini, aliisque controversial... (Manual sau Steaua Răsăritului strălucind în Apus adică părerea Bisericii răsăritene ortodoxe despre prefacerea Trupului Domnului şi despre alte controverse...). Trimisă la Paris, lucrarea a fost publicată în versiune latină de Antoine Arnaluld şi Pierre Nicole în volumul lor intitulat La perpetuite de la foi de I’EgIise catholique touchant I’Eucharistie (1669), ca răspuns pastorului calvin Jean Claude; era prezentată sub titlul: Ecrit d’un seigneur moldave sur la croyance des grecs. Era a doua operă românească publicată în Apusul Europei, după Mărturisirea Iui Petru Movilă
1742 – Domnul Moldovei, Constantin Mavrocordat, stabilește obligaţiile ţăranilor de pe moşiile mănăstirilor
În timpul celor 10 domnii în Țara Românească și Moldova, Constantin Mavrocordat a făcut numeroase reforme. A desființat unele impozite indirecte, ca văcăritul, pogonăritul și a introdus o taxă generală de 10 lei pe an, plătibilă în 4 sferturi. I-a eliberat pe țărani, dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 bani, plătiți boierului respectiv. Pe țăranii boierești i-a obligat la dijmă și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova (în țările învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajungeau chiar la mai multe pe săptămână). Pe boieri îi recompensează printr-un anumit număr de scutelnici, care nu plăteau bir decât boierului și de scutirea de orice bir pentru visterie. În județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte întins
1808 – S-a născut Christian Tell (n. 12 ianuarie 1808, Brașov, Imperiul Austriac – d. 4/16 februarie 1884, București)
General și om politic, participant la Revoluția de la 1848. Și-a făcut studile la Colegiul Sfântul Sava din București, unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Lazăr și Ion Heliade Rădulescu, fiind influențat de către Ion Heliade Rădulescu, împărtășind abordarea moderată a acestuia, referitoare la afirmarea națională a românilor. S-a înrolat în forțele militare ale Imperiului Otoman, luptând în Războiul ruso-turc (1828–1829), unde a primit gradul de căpitan. În 1830, intră în nou-formata armată a Țării Românești, avansând constant în gradele militare. În 1843, împreună cu Ion Ghica și Nicolae Bălcescu, a pus bazele societății secrete bucureștene Frăția, care a fost motorul revoluției de la 1848. La izbucnirea revoluției de la 1848, Christian Tell a mobilizat trupele pe care le comanda în sprijinul revoluționarilor din Țara Românească, ajungând să fie cunoscut sub numele de sabia revoluției. A fost prezent la adunarea de la 9 iunie 1848, care a emis Proclamația de la Islaz, fiind numit printre cei cinci membri ai guvernului provizoriu înființat în acel moment, iar după 19 iulie 1848 a fost membru al locotenenței domnești (împreună cu Ion Heliade Rădulescu și Nicolae Golescu). A militat pentru înființarea și înzestrarea Gărzii Naționale, fiind înaintat la gradul de general. După înfrângerea revoluției de la 1848 a fost plecat în exil, întorcându-se în 1857. A fost participant activ (deputat, coordonator al Comisiei Centrale de la Focșani) în mișcarea unionistă, care a dus la dubla alegere ca domnitor în 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza și la înființarea a statului unitar român, a sprijinit domnitorul în efortul său de a consolida autoritatea publică și de a iniția reforme. A fost ministru al Educației și Culturii în guvernul Nicolae Kretzulescu, și încă o dată, în guvernul condus de Lascăr Catargiu. A fost profund implicat în viața politică de după 1866, bucurându-se de o mare popularitate și de aprecierea sinceră a lui Carol I, având o contribuție semnificativă la nivelul relațiilor umane și al promovării principiilor etice în viața politică
1845 – S-a născut Alexandru Lambrior (n. 12 ianuarie 1845, Fălticeni – d. 20 septembrie 1883, Iași)
Filolog şi folclorist, membru al societăţii Junimea, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române. În 1867, a terminat cursurile secundare la Colegiul Național, instituție de învățământ continuatoare a Academiei Mihăilene, fiind șef de promoție alături de Calistrat Hogaș. În 1872 a absolvit cursurile Facultății de Litere din cadrul Universității din Iași. După obținerea licenței, lucreză ca profesor la Liceul August Treboniu Laurian din Botoșani și la Liceul Militar, Liceul Internat, Liceul Militar și Liceul Național din Iași. Face parte din grupul Junimii fiind interesat de folclor și de studiul istoriei economice și sociale a poporului român. A adus contributii importante la studiul folclorului român și al limbii române, publicând studii de fonetică, de ortografie și gramatică istorică și descriptivă. A colaborat cu articole la revistele România, Convorbiri literare, Revista pentru istorie, arheologie și filologie
1857 – S-a născut Sabba Ștefănescu (n. 12 ianuarie 1857, Craiova – d. 16 august 1931, Sinaia)
Paleontolog și geolog, profesor de paleontologie la Universitatea din București, membru corespondent al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1893) al Academiei Române. A studiat la Paris, unde a obținut licența în științe naturale (1879). Din 1881 a fost profesor de științe naturale la Școala Comercială și la liceul Sf. Sava din București, al cărui director a devenit în 1893, a lucrat la prima hartă geologică a României, întocmită în acea perioadă de Biroul Geologic condus de Grigoriu Ștefănescu. În 1897 a obținut doctoratul în geologie și paleontologie la Universitatea din Paris. În calitate de titular al unei noi catedre de paleontologie a Universității din București, una din preocupările lui Sabba Ștefănescu a fost dezvoltarea unui laborator de paleontologie pe lângă catedră, pe care l-a înzestrat cu colecția sa proprie și din alte donații. Primele sale cercetări (1882–1886) sunt de geologie, studii preparatoare pentru harta României. A studiat cu deosebită atenție terenurile terțiare românești, ceea ce a făcut obiectul mai multor comunicări către Societatea Geologică a Franței; dintre acestea, studiul stratigrafic al terenurilor – o noutate pentru geologia română de atunci. Continuă cu studiul evoluției mastodonților și elefanților, așa cum rezultă din resturile fosile din pliocen și pleistocen pe care le-a cercetat în țară și în timpul șederii la Paris
1861 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat Legea de înființare a Curţii de Casaţie și Justiție
Istoricul Curţii de Casaţie şi Justiţie începe odată cu Convenţia de la Paris din 7 august 1858 în care se menţiona, în ceea ce priveşte puterea judecătorească, necesitatea înfiinţării unei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru ambele Principate Române, urmând să aibă sediul la Focşani. În anul 1859 a fost iniţiat un proiect de lege privind înfiinţarea acesteia. La 12 ianuarie 1861 a fost promulgată, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prima lege organică a Curții de Casație, care a fost publicată în Monitorul Oficial al Țării Românești în 24 ianuarie, la București, și în Monitorul Oficial al Moldovei în 23 ianuarie 1861, la Iași. Principala misiune a acestei legi a fost aceea de a contribui la unificarea interpretării prevederilor legale și de a stabili o jurisprudență unitară. La 15 martie 1862, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi-a început activitatea la Bucureşti
1874 – S-a născut Paul Negulescu (n. 12 ianuarie 1874, București – d. 6 mai 1946)
Jurist, profesor universitar, membru de onoare (din 1936) al Academiei Române. În 1894 și-a luat licența în litere cu tema Istoria Legiunii a XIII-a Gemina, iar în 1895, licența în drept cu tema Depozitul neregulat. La Paris, urmează cursuri de istorie romană și epigrafie latină la Sorbona, la Școala de Înalte Studii și la College de France. În acelasi timp, urmează și încheie, în 1899, sub îndrumarea profesorului E. Cuq, studiile doctorale cu teza Organizarea Daciei romane. Întors în țară, parcurge treptele carieirei didactice de la suplinitor la catedra de drept public, asistent la Catedra de Drept Public a Universitățtii București, disciplina Drept administrativ, la Catedra Istoria Dreptului Românesc, până la cea de profesor universitar, la Catedra Istoria Dreptului Românesc, apoi la Catedra de Drept Administrativ a Universității București. A înființat, împreună cu G.G. Mironescu, I. Ghika, Iulian Teodorescu și alții, Revista de drept și sociologie
1884 – A încetat din viață Barbu Bălcescu (n. 1821 sau 1825 – d. 12 ianuarie 1884)
Avocat și revoluționar la 1848, fratele mai mic al lui Nicolae Bălcescu
1889 – S-a născut Artur Enășescu (n. 12 ianuarie 1889, Botoșani – d. 4 decembrie 1942, București)
Poet și jurnalist. A urmat doi-trei ani la liceul Național din Iași. Bacalaureatul l-a luat cu mari întarzieri, în 1913, după care a plecat la Paris (1911–1912), pentru studii superioare, unde a audiat cursuri de filozofie. A debutat în 1910 în Convorbiri Critice. În 1914 este redactor la Epoca. În timpul Primului Război Mondial se află pe front, apoi publică articole și amintiri de război în ziarul botoșenean Îndrumarea, versuri și cronică literară în Junimea Moldovei de Nord, Luceafărul, unde era și redactor, Răsăritul din Chișinău și Cuvântul liber din București. Publică de asemenea în Universul literar și devine colaborator la Rampa, Propilee literare, Familia. În anul 1927, Societatea Scriitorilor Români îi acordă premiul „Ion Pavelescu” pentru sonetul Afrodita. Din volumele sale de versuri: Pe gânduri, Revolta zeului, Poezii
1890 – S-a născut Fritz Kimm (n. 12 ianuarie 1890, Brașov – d. 5 mai 1979, Lechbruck am See, Germania)
Grafician și pictor german, originar din România. Ca elev al liceului german Honterus din Brașov, a primit primele lecții de desen din partea profesorului Ernst Kühlbrandt, un cunoscut pedagog de artă și pictor al orașului său natal. Între 1909–1914 a studiat desenul figurativ la profesorul Ede Balló, la academia de arte din Budapesta. În 1914 a fost decorat cu premiul Nadanyi, drept cel mai bun elev de artă al Ungariei, cât și premiul Harkanyi, drept cel mai bun expozant din 40 de concurenți, și a obținut o bursă de studii a statului maghiar. În timpul primului război mondial, Kimm activează ca ofițer în armata austro-ungară, apoi și în armata regală română (1918–1920). Fiind prezent și pe scena artistică română, în 1918 a fost decorat cu ordinul regal Pentru Merite Artistice clasa I. În vremea nazismului a participat, printre altele, la controversatele expoziții itinerante ale pictorilor de etnie germană din România, care au fost prezentate în Germania între 1942–1944. Spre sfârșitul celui de al doilea război mondial s-a refugiat din calea Armatei Roșii în direcția vest, a trăit începând cu 1944 în Austria și s-a stabilit în final în 1954 ca grafician și pictor liber profesionist în Germania
Ilustrații: https://www.mutualart.com/Artist/Fritz-Kimm/88692150132E336E

1918 – Manifestul Generalului Prezan către locuitorii Basarabiei
Generalul Prezan, șef al Statului Major al Armatei Române, adresează o proclamație populației din Republica Democratică Moldovenească, în care explică motivele intrării trupelor române în Basarabia
http://centenarulromaniei.ro/manifestul-generalului-prezan-catre-locuitorii-basarabiei-din-12-ianuarie-1918/

1925 – S-a născut Laurențiu Profeta (n. 12 ianuarie 1925, București – d. 22 august 2006)
Compozitor de muzică ușoară, dar și de muzică simfonică, vocal simfonică, instrumentală și corală. A studiat la Universitatea Națională de Muzică din București, cu Ioan Dumitru Chirescu (teorie și solfegiu), cu Paul Constantinescu (armonie), Alfred Mendelsohn (contrapunct, compozitie), Silvia Căpățână (pian), Vasile Popovici (istoria muzicii). În particular, a studiat cu Alfred Mendelsohn (compozitie) și cu Florica Musicescu (pian). Datorită rezultatelor foarte bune în facultate, a obținut o bursă de perfecționare la Conservatorul Ceaikovski din Moscova, unde a studiat cu Messner (compozitie), Golubev (polifonie), Bercov (armonie) si cu Zukerman (forme muzicale). A fost pasionat și de filozofie, urmând în paralel și cursurile Facultății de Filozofie din București pe care a absolvit-o. Între 1949–1953 a îndeplinit funcția de director adjunct al Societății Române de Radiodifuziune, apoi a fost șeful Direcției de muzică din cadrul Ministerului Culturii (1953–1955; 1959–1961). Pasionat de literatură și filozofie, a publicat articole în Revista Muzica, Studii de Muzicologie, Scânteia, Contemporanul, România Liberâ, Flacara, etc., a făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale reprezenând Romania la Paris, Roma, Viena, Berlin, Praga, Bruxelles etc. A compus muzica filmului De-aș fi Peter Pan și un musical pentru Teatrul Evreiesc de Stat, despre un cunoscut Păcală iudeu, Hershale. A fost distins cu Premiul „George Enescu” (1946), Premiul III de compoziție „George Enescu” (1953), Ordinul Muncii clasa III (1959), Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1969), Marele Premiul al Uniunii Compozitorilor (1968, 1969, 1977, 1984), Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1999), etc.
Popas la Mănăstirea Putna Corul Madrigal
https://www.youtube.com/watch?v=mR31y4IHW7c

1926 – S-a născut Alexandru Andriescu (n. 12 ianuarie 1926, Gâștești, Iași – d. 23 ianuarie 2014, Iași)
Critic, istoric literar și stilistician. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Iași în 1951, fiind profesor și decan (1985–1990) la aceeași facultate, deținând, concomitent, funcția de director al Centrului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor din Iași. Timp de trei ani a fost lector al Universității din Dijon. A colaborat la publicațiile Cronica, Revista de istorie și teorie literară, Convorbiri literare, Limba română, Luceafărul, Manuscriptum, România literară, Timpul, etc. A debutat în 1950 în lașul nou cu o recenzie și în revista Cum vorbim cu un articol de filologie. A publicat, pe lângă numeroase ediții de opere, studii introductive sau postfețe, și cinci volume de studii ce vizează probleme de filologie, stilistică, stil și istorie literară, rod al unei cercetări minuțioase și de durată
1926 – S-a născut Aida Moga (Cornelia Aida Rădulescu; n. 12 ianuarie 1926, Timișoara – d. 27 iulie 2001, București)
Interpretă de muzică uşoară și de revistă, activă în anii 50'–60'. Sora sa, Lavinia Radulescu, a fost de asemenea cântăreață de muzică ușoară (cunoscută ca Lavinia Slăveanu). Cele două surori debutează, ca liceene, în calitate de compozitoare, Radio România transmițându-le două compozitii la vremea aceea. Aida a debutat ca interpretă de muzică ușoară în 1955 cu Îmi spuse mie luna de Vasile Veselovschi. A făcut parte din trupele Teatrului „Constantin Tănase”, Teatrului de Revistă „Ion Vasilescu” și Teatrului Savoy. A colaborat cu mulți compozitori români celebri de muzică ușoară cum ar fi Vasile Veselovski, Ion Vasilescu, Radu Șerban, Henri Mălineanu, Edmond Deda
O floare de salcâm
https://www.youtube.com/watch?v=oC5IzE6pegk

1927 – S-a născut Eugeniu Gh. Proca (n. 12 ianuarie 1927, Godeni, Argeș – d. 7 martie 2004, București)
Medic chirurg, fondator al Societății Române de Urologie, membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Medicină militară din București (1945–1949). După excluderea din Institutul militar, continuă studiile la Facultatea de Medicină din București (1951–1953). Deși șef de promoție, funcționează ca medic într-o mină de cărbuni de pe Valea Trotușului. În 1953 intră, prin concurs, la Spitalul Panduri. În 1957 și-a susținut teza de doctorat Insuficiența renală acută, iar în 1969 a obținut titlul de doctor docent. Până în 1965, când devine șeful Clinicii de urologie de la Fundeni, parcurge toate etapele didactice numai prin concurs. Între 1963–1964 efectuează un stagiu la Institutul de urologie din Londra, iar în 1967 efectuează cinci luni de stagiu la Boston, la Harvard. A efectuat primele transplanturi renale din România. A fost membru al CC al PCR, fiind ministrul sănătății în perioada 1978–1985 și membru în Marea Adunare Națională în perioda 1980–1989. În 1989, a reînființat Societatea Romană de Urologie (desființată în 1945), al cărui președinte a fost până în aprilie 1999, dovedindu-se un demn urmaș al profesorilor Herescu și Hortolomei; de asemenea, a reînființat Revista română de urologie
1929 – Prima emisiune pentru copii la Radiodifuziunea Română, Ora copiilor
Emisiune radiofonică complexă dedicată copiilor din ciclul primar. O personalitate cvasinecunoscută a fost și prima realizatoare a emisiunii Ora copiilor, Ecaterina Haqué, mai cunoscută sub numele de Titela sau Tanti Radio, care avea să se afle, apoi, la pupitrul emisiunii timp de mai bine de 14 ani. Titela Haqué, scriitoare la bază, era şi crainica ce dădea de veste copiilor programul, care cuprindea poveşti din literatura română şi cea universală, prezentate ascultătorilor prin intermediul unor radio-piesete (scurte piese de teatru)
1932 – Are loc premiera filmului Chemarea dragostei
Regia: Jean Mihail, cu: Panait Stoianov, Paul Constantin, Emma Romano, Ion Constantinescu, Lucy Hudson, Stroe Atanasiu, Ștefania Popescu, Lisette Claudette, Grit Dorescu, D. Ionescu, Bimbo Mărculescu. Prezintă povestea unei tinere țărănci care se îndrăgosteste de un tânăr boier iar dragostea ei pătimașă o atrage către oraș unde e cât pe ce să o apuce pe drumul pierzaniei. E salvată de un consătean care o readuce în sat. Zbuciumul fecioarei abandonate era punctat de diverse arii de operă și pagini folclorice asigurate de popularul Zavaidoc. Premiera filmului a avut loc, la cinematografele Capitol şi Roxy în seara de luni, 11 ianuarie 1932. A rulat în aceste cinematografe până duminică 17 ianuarie, respectiv 25 ianuarie. Filmul s-a pierdut
1939 – S-a născut Rodica Tapalagă (n. 12 ianuarie 1939, Dorohoi – d. 18 decembrie 2010, București )
Actriță de teatru, film şi televiziune, sora actorului Ștefan Tapalagă. A fost absolventă a Institutului de artă teatrală și cinematografică din București, promoția 1959. A creat roluri pe scenele mai multor teatre: Teatrul Național din Craiova, Teatrul Nottara, Teatrul Mic. Din 1961 până în 2010 (cu o scurtă întrupere între anii 1977–1981 când a jucat la Teatrul Mic) a fost actriță a Teatrului Lucia Sturdza Bulandra, fiind ultima actriță angajată personal de Lucia Sturza Bulandra. În film, a debutat în: Alo?... ați greșit numărul! în 1958, urmat de Aproape de soare, Tănase Scatiu, Între oglinzi paralele, Artista, dolarii și ardelenii, Vreau să știu de ce am aripi, Sistemul nervos
Artista, dolarii și ardelenii
https://www.youtube.com/watch?v=ve_BGNxcrdk

1939 – A încetat din viață Hariclea Darclée (Hariclea Haricli; n. 10 iunie 1860, Brăila, Principatele Unite – d. 12 ianuarie 1939, București)
Cântăreață de operă cu voce de soprană, personalitate marcantă ale muzici românești și europene
1951 – Intră în vigoare Convenția cu privire la prevenirea și reprimarea genocidului
Adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 9 decembrie 1948; România a aderat la Convenție la 3 noiembrie 1950. Termenul genocid a fost introdus în 1943 de avocatul evreu de origine poloneză Raphael Lemkin, și provine din grecescul genos (rasă, trib) și latinescul cide (a ucide). Din 1951 Națiunile Unite recunosc acuzația de genocid drept crimă, potrivit legislației internaționale
1957 – S-a născut Vasile Botnaru (n. 12 ianuarie 1957, Cinișeuți, Republica Moldova)
Jurnalist și pictor din Republica Moldova. A făcut studiile la Facultatea de jurnalism de la Universitatea „Lomonosov” din Moscova. A lucrat ca reporter foto, secretar de redacție, comentator politic. Împreună cu alți colegi a fondat în 1992 Agenția de știri Basa-Press. A contribuit la importul și lansarea postului de televiziune Pro TV Chișinău. Este corespondent la Associated Press și directorul biroului din Chișinău al postului Radio Europa Liberă. Pe lângă jurnalism, Vasile Botnaru mai practică și pictura. Până acum el a realizat câteva expoziții de picturi în vin și cafea. A fost distins cu Ordinul Republicii (2009)
1967 – S-a născut Aura Christi (n. 12 ianuarie 1967, Chișinău)
Poetă, romancieră, eseistă și traducătoare din Moldova, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Este absolventă a Facultății de Jurnalism a Universității de Stat din Chișinău (1990). Debutul absolut are loc la 23 octombrie 1983 în Tinerimea Moldovei. În 1993 redobândește cetățenia română și se stabilește la București, în 2009 se mută la Mogoșoaia. Poemele sale au fost traduse și publicate în Germania, Franța, Belgia, Italia, Suedia, Federația Rusă, S.U.A, Bulgaria, Albania, Republica Chineză ș.a. Tema recurentă a cărților sale este exilul geografic și încercarea de a-și afla o patrie în poezie. Volume: De partea cealaltă a umbrei, Ceremonia Orbirii, Cartea ademenirii, Grădini austere, Orbita zeului, Geniul inimii_
1983 – A încetat din viață Lucian Predescu (n. 27 iulie 1907, Iași – d.12 ianuarie 1983, București)
Istoriograf, scriitor și publicist, bibliograf-șef la Academia Română; între 1944–1964, a fost cenzurate, numele i-a fost interzis, iar lucrarea sa, Enciclopedia României, a fost pusă la index, ediţia originală devenind azi o raritate bibliofilă
1984 – S-a născut Romeo Surdu (n. 12 ianuarie 1984, Brașov)
Fotbalist, și-a început cariera de fotbalist la Romacril Râșnov la vârsta de 6 ani, pe postul de atacant. La vârsta de 14 ani se transferă la FC Brașov. A fost inclus în loturile naționale de juniori și tineret ale României (a câștigat o Cupă Balcanică la Bacău alături de echipa națională de juniori a României în anul 2002). A jucat pentru Steaua București în grupele UEFA Champions League, contabilizând 6 meciuri în această competiție
1985 – Se desfiinţează toate studiourile teritoriale ale postului public de radio
Pe baza unui ordin primit prin telefon de la Comitetul Central al Partidului Comunist Român, Studiourile teritoriale radio din Cluj, Craiova, Iaşi, Timişoara şi Târgu-Mureş sunt închise, iar emisiunile în limbile minorităţilor naţionale desființate. Programul 1 şi Programul 2 îşi reduc emisia la 18 ore pe zi fiecare, iar Programul 3 la 11 ore. Din 22 decembrie 1989 Radio România şi-a redeschis staţiile regionale
1985 – A încetat din viață Irina Codreanu
Sculptor şi desenator; între anii 1924–1928 a lucrat în atelierul lui Brâncuşi
1990 – Zi de doliu naţional în memoria victimelor Revoluţiei din decembrie 1989, transformată în miting
Participanţii îşi amintesc că ucigaşii victimelor sunt încă în libertate şi încet, încet trec de la regrete la revendicări şi proteste îndreptate împotriva guvernului şi a membrilor CFSN. Sub presiunea mulţimii ajunse la sediul guvernului, se semnează trei decrete: 1) Declararea PCR în afara legii; 2) Organizarea la 28 ianuarie1990 a unui referendum privind reintroducerea pedepsei cu moartea (abolită la 7 ianuarie 1990, prin Decretul-lege nr.6); 3) Instituirea unei comisii naţionale pentru rezolvarea sesizărilor şi doleanţelor tuturor cetăţenilor. Cu această ocazie a eșuat încercarea lui Dumitru Mazilu de a prelua conducerea Consiliului Frontului Salvării Naţionale și de a-l înlătura pe Ion Iliescu de la putere. La 17 ianuarie 1990, decretele 1 si 2 vor fi anulate de către CFSN
1991 – A încetat din viață Jorj Voicu (n. 12 iulie 1938, Cluj-Napoca – d. 12 ianuarie 1991)
Actor de teatru, film şi televiziune
1992 – A încetat din viață Tudor George (n. Tudor Georgescu; n. 3 februarie 1926, Ulmeni, Ilfov – d. 10 ianuarie 1992, București)
Poet și traducător, bun jucător de rugby, antrenor la Locomotiva Grivița Roșie
1998 – Protocolul referitor la interzicerea clonării umane
Un numar de 19 țări europene, între care și România, semnează la Paris primul text de drept internațional constrângător elaborat în acest domeniu. Prin Legea nr. 17/22.02.2001, statul român ratifică Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997, şi Protocolul adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998
1999 – Greva minerilor din Valea Jiului – a zecea zi
Minerii se pregătesc să ia startul spre Bucureşti. Guvernul a luat toate măsurile pentru ca Miron Cozma să nu vină la Bucureşti. Liderii minerilor cer venirea președintelui Emil Constantinescu în Valea Jiului

Ora copiilor – prima emisiune pentru copii la Radiodifuziunea Română, 1929
https://radioromaniacultural.ro/documentar-90-de-ani-de-la-prima-editie-a-emisiunii-ora-copiilor/

#Romaniafrumoasa #IstoriaRomaniei #todaysmemory
Shared publiclyView activity